Săptămâna trecută, Universitatea Lund a raportat că microplasticele traversează bariera hemato-encefalică acumulându-se în creierul peștilor, iar această acumulare poate fi legată de tulburări de comportament la pești, inclusiv alimentație mai lentă și explorare redusă a mediului lor.
Acest raport se adaugă la știrile conform cărora
- peștii pot fi atrași de plastic prin miros,
- zece la sută din tot plasticul ajunge în oceane, unde probele indică faptul că 5 trilioane de bucăți de plastic se află acolo,
- 94% din probele de apă de la robinet conțin microplastice și
- peștii din apropierea evacuărilor instalațiilor de epurare a apelor uzate suferă leziuni renale și feminizare.
Stațiile standard de epurare a apelor uzate nu pot face față fluxului de microplastice. Multe fibre de plastic și particule sunt prea mici pentru metodele de filtrare rentabile și sunt neutre, neavând proprietăți care să permită colectarea lor ușoară din apele uzate. O parte din microplastic este prinsă în grăsimi și uleiuri eliminate din apele uzate sau se depun în nămol, dar o mare parte din plastic este încă deversat în apele de suprafață. Opțiuni precum filtrarea cu nisip pot prinde particulele, dar acestea ajung din nou în apă atunci când filtrele sunt curățate invers pentru a-și continua funcționarea eficientă.
Problema cu medicamentele apare deoarece cantități foarte mici consumate constant pot fi totuși dăunătoare, astfel încât, chiar dacă doar un procent mic din medicamentele din apele uzate trec, expunerea pe viață la acest cocktail diluat de substanțe chimice active reprezintă o amenințare. Odată cu creșterea consumului de medicamente de către o populație care îmbătrânește, problema se va agrava.
Simplul adevăr este că tehnologia de tratare a apelor uzate nu a fost niciodată concepută pentru a gestiona aceste noi provocări complexe.
Un proiect numit Apa Purificată 3.0 (Wasser 3.0) câștigă recunoaștere și premii atât pentru conștientizarea acestor probleme grave, cât și pentru munca depusă la chimia noilor soluții la aceste probleme. Condus de Jun.-Prof. Dr. Katrin Schuhen de la Departamentul de chimie organică și ecologică al Universității Koblenz-Landau, grupul lucrează la tehnologiile de generație următoare necesare pentru tratarea microplasticelor și a medicamentelor din apele uzate.
Experimentele lor cu geluri de silice hibride arată o mare promisiune. Moleculele farmaceutice reacționează chimic cu gelurile, separându-le în siguranță de apă. Microplasticele sunt tratate cu un gel care promovează formarea de aglomerări, care cresc în bulgări mari cât mingi de ping-pong care plutesc la suprafața bazinului de tratare, permițând separarea ușoară.
Wasser 3.0 www.wasserdreinull.de/Captură de ecran
Separarea materialului de gel de silice de apă asigură eliminarea permanentă și eficientă a contaminanților din apă. Gelul de silice poate fi reciclat, oferind procesului un echilibru ecologic mai pozitiv al ciclului de viață și menținându-l rentabil.
Procesul se află acum în primele teste în cooperare cu o instalație de epurare a apelor uzate. Adaptarea instalațiilor de epurare a apelor uzate pentru a utiliza noile tehnologii pentru a rezolva aceste noi probleme va deveni esențială odată ce vor fi disponibile tehnologii dovedite.
