Companiile aeriene vorbesc despre combustibilii de aviație sustenabili (CAS) de aproape la fel de mult timp cât oamenii au discutat despre impactul zborului asupra climei. Având în vedere oferta limitată de stocuri de combustibil din deșeuri, ideea că am putea vreodată să menținem nivelurile actuale de aviație — ca să nu mai vorbim de satisfacerea cererii unei clase de mijloc globale în creștere — a meritat întotdeauna o anumită examinare.
Mai devreme anul acesta, când l-am intervievat pe Dan Rutherford, directorul de program pentru inițiativele de Transport Maritim și Aviație ale Consiliului Internațional pentru Transport Curat (ICCT), m-a surprins explicând că CAS-urile ar putea, de fapt, aduce o contribuție semnificativă la decarbonizarea călătoriilor pe distanțe lungi.
În timp ce stocurile din deșeuri erau într-adevăr limitate, Rutherford a subliniat că kerosenul sintetic (electrocombustibilul) are, de fapt, un anumit potențial de scalare. Totuși, exista o avertizare. Problema cu ambele, a avertizat el, era că ar fi cu un ordin de mărime mai scumpe.
Rutherford a menționat: „…biocombustibilii bazați pe deșeuri sunt de 2 până la 5 ori mai scumpi, iar electrocombustibilii vor fi de 9-10 ori mai scumpi. Să spunem, așa cum au făcut companiile aeriene, că vom obține cu toții CAS-uri, dar nu vrem să plătim mai mult pentru combustibil, este o nebunie pură.”
Dacă prețurile vor fi într-adevăr atât de ridicate, atunci este destul de clar că liniile aeriene nu vor face pur și simplu trecerea și nu vor suporta costul. Cineva undeva va trebui să plătească. Guvernele ar putea juca un rol, fie prin mandatarea sau subvenționarea CAS-urilor și/sau prin taxarea excesivă a concurenței lor alimentate cu combustibili fosili.
Dar ce alte pârghii ar putea fi acționate?
În interviul nostru, Rutherford a sugerat că consumatorii — și, în special, călătorii frecvenți — ar putea avea un impact refuzând să zboare dacă liniile aeriene nu folosesc CAS-uri. Deși nu am văzut încă acest lucru să se întâmple la o scară semnificativă, se pare că unii călători corporativi participă la o abordare de tip „morcov” pentru a stimula schimbarea.
Activând sub stindardul Alianței Eco-Skies, United Airlines colaborează cu un grup de clienți corporativi care sunt de acord să plătească mai mult pentru costurile suplimentare asociate cu CAS-urile. Participanții corporativi inițiali includ Autodesk, Boston Consulting Group, CEVA Logistics, Deloitte, DHL Global Logistics, DSV Panalpina, HP Inc., Nike, Palantir, Siemens și Takeda Pharmaceuticals.
Este un concept convingător. Și este deosebit de interesant să-l vedem pe CEO-ul United, Scott Kirby, încadrează explicit inițiativa ca o mișcare dincolo de compensările de carbon — care până acum au fost adesea prezentate de companiile aeriene ca o soluție pentru emisii.
„Deși am colaborat cu companii de ani de zile pentru a le ajuta să-și compenseze emisiile de zbor, aplaudăm pe cei care participă la Alianța Eco-Skies pentru recunoașterea nevoii de a depăși compensările de carbon și de a sprijini zborul alimentat cu CAS, ceea ce va duce la o aprovizionare mai accesibilă și, în cele din urmă, la emisii mai scăzute”, a declarat Kirby într-un comunicat. „Acesta este doar începutul. Scopul nostru este să adăugăm mai multe companii la programul Eco-Skies Alliance, să achiziționăm mai mult CAS și să lucrăm în toate industriile pentru a găsi alte căi inovatoare spre decarbonizare.”
Potrivit United, companiile inaugurale din alianță vor ajuta colectiv transportatorul să achiziționeze aproximativ 12,9 milioane de litri de combustibil de aviație sustenabil în acest an. Aceasta, la rândul său, va duce la reducerea a 31.000 de tone metrice de emisii de gaze cu efect de seră.
Alianța este deschisă în prezent doar corporațiilor care au un cont corporativ direct fie cu United for Business, fie cu United Cargo. Și, deși nu este o organizație non-profit, persoanele fizice pot, de asemenea, să „doneze” alianței, United promițând că va folosi aceste fonduri pentru a finanța CAS-uri. Orice inițiativă voluntară în care afacerile sau clienții individuali plătesc în plus ar trebui privită cu un anumit grad de scepticism, deoarece doar o minoritate de clienți sunt susceptibili să dorească să suporte acest cost, iar voluntariatul a fost uneori folosit ca scuză pentru a rezista intervențiilor guvernamentale.
Deci, deși eforturile precum Alianța Eco-Skies pot oferi o oportunitate semnificativă pentru afaceri de a contribui la dezvoltarea CAS, aceasta nu va înlocui necesitatea unor abordări fiscale sau legislative menite să tranziționeze companiile aeriene de la combustibilii fosili. De asemenea, nu va elimina nevoia de reducere a cererii.
De fapt, presiunea legislativă și cea bazată pe consumatori lucrează probabil deja mână în mână cu astfel de eforturi voluntare. Probabil că nu este o întâmplare că liniile aeriene promovează inițiative precum Alianța Eco-Skies în același timp în care țări precum Franța vorbesc despre interzicerea unor zboruri interne pe distanțe scurte.
Așa cum a susținut Rutherford în interviul nostru, intensitatea pură a emisiilor din zbor înseamnă că nicio soluție unică nu va fi probabil suficientă. Atât afacerile, cât și persoanele fizice vor trebui să zboare mai puțin, să zboare mai eficient și să împingă companiile aeriene spre CAS-uri și alte tehnologii mai curate.
