Când ne gândim la marile probleme de carbon cu care trebuie să ne confruntăm, hârtia nu este primul lucru care ne vine în minte. La urma urmei, o mare parte din ea este reciclată în zilele noastre și cu toții folosim mai puțină decât obișnuiam. Cu toate acestea, un articol din Energy Monitor, Secretul Ardent al Industriei Hârtiei, descrie cum industria hârtiei este al patrulea cel mai mare consumator industrial de energie din Europa.
De asemenea, are un impact global uriaș: autorii Adrian Hiel și Dave Keating, ambii jurnaliști nord-americani care lucrează la Bruxelles, scriu că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția de hârtie reprezintă 0,6% din totalul mondial. (Alte surse estimează că ar fi chiar dublu). Aceștia menționează că „poate nu sună mult, dar este mai mult decât emisiile combinate ale Suediei, Danemarcei, Finlandei și Norvegiei.”
Problema este că, pentru a face hârtie, ai nevoie de celuloză, obținută fie din lemn virgin, fie din material reciclat, iar apoi este nevoie de multă energie pentru a o usca și a o transforma în hârtie. Luisa Colasimone de la ONG-ul Environmental Paper Network a declarat pentru Energy Monitor că producerea unei tone de hârtie și a unei tone de oțel consumă aceeași cantitate de energie. Hiel și Keating raportează: „Costurile medii cu energia sunt în jurul a 16% din costurile de producție și pot ajunge până la 30%. Aproximativ 60% din energia utilizată de industria hârtiei provine din biomasă, iar restul provine în mare parte din gaze naturale.”
Industria hârtiei pare să fi făcut o treabă relativ bună în reducerea emisiilor sale; în Europa, generează 46% din electricitatea pe care o utilizează și a redus emisiile cu 29% din 2005. Autorii sugerează că pompele de căldură la scară industrială ar putea decarboniza industria și ar putea furniza căldura de joasă calitate (180 °C) necesară.
„Comparativ cu centralele termice pe gaz convenționale, pompele de căldură au potențialul de a crește eficiența energetică cu până la 80%, de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu până la 75% și de a tăia costurile de producție cu până la 20%”, a declarat pentru Energy Monitor Veronika Wilk, manager de proiect științific al proiectului DryFiciency la Centrul pentru Energie al Institutului Austriac de Tehnologie. Ea a spus că reducerea emisiilor de dioxid de carbon crește pe măsură ce intensitatea de carbon a rețelei scade.
Europa este de obicei în avangardă în ceea ce privește carbonul, iar situația nord-americană probabil nu este la fel de bună. Hiel declară pentru PlanetaNoastra: „Din câte se spune, operațiunile din America de Nord sunt în general mai puțin eficiente. O mare parte din câștigurile de eficiență din Europa din ultimii aproximativ 15 ani au fost determinate de prețul carbonului, iar operațiunile nord-americane nu au avut același stimulent de a strânge cureaua. Dar potențialul de a electrifica și decarboniza complet este exact același.”
Se pare că reciclarea hârtiei nu este la fel de minunată cum s-a pretins a fi și nu este o scutire, așa cum cred mulți oameni. Colasimone le-a spus lui Hiel și Keating:
Narațiunea despre reciclare este că este, prin natura sa, bună și că este o soluție bună la epuizarea resurselor și la schimbările climatice, dar cifrele arată o imagine diferită. Este cu siguranță mai bine decât să o trimiți la groapa de gunoi sau să o incinerezi. Dar nu este o scutire.
Hiel confirmă acest lucru, declarând pentru PlanetaNoastra: „Cifrele variază, dar hârtia poate fi reciclată de șapte ori, iar industria se laudă că poate fabrica o cutie, o poate folosi, colecta și recicla într-o cutie nouă în doar 14 zile. Așadar, în teorie, acele fibre sunt consumate și ajung în atmosferă în doar câteva luni.”
De fapt, un studiu recent al University College London (UCL) a concluzionat că hârtia reciclată poate avea o amprentă de carbon mai mare decât hârtia virgină, deoarece este produsă cu electricitate și combustibili fosili, spre deosebire de lichidul negru sau biomasa utilizată pentru hârtia virgină. „Ei au descoperit că, dacă toată hârtia uzată ar fi reciclată, emisiile ar putea crește cu 10%, deoarece reciclarea hârtiei tinde să se bazeze mai mult pe combustibili fosili decât producerea de hârtie nouă”, a declarat autorul principal, Dr. Stijn van Ewijk, într-un comunicat de presă. „Studiul nostru arată că reciclarea nu este o modalitate garantată de a aborda schimbările climatice. Reciclarea hârtiei ar putea să nu fie utilă decât dacă este alimentată cu energie regenerabilă.”
Comunicatul UCL afirmă:
Fabricile de hârtie și celuloză reprezintă 1,3% din totalul emisiilor globale de gaze cu efect de seră.
Această rată — 1,3% — este un număr uimitor, mai mare decât emisiile din Australia sau Brazilia. Și niciuna dintre aceste estimări ale emisiilor nu ia în considerare faptul că în America de Nord, 62% din energia pe care o utilizează provine din „energie regenerabilă din biomasă” — arderea scoarței și a resturilor, care se află în „domeniul rapid” și nu este luată în considerare în calculele de carbon, deoarece a fost stocată recent de copaci.
Industria hârtiei încearcă să susțină că 1% din emisiile globale nu este mare lucru și că, hei, este reciclată! Organizația non-profit Two Sides, de exemplu, afirmă:
La nivel global, 60% din tot lemnul recoltat este folosit pentru producerea de energie, iar restul este utilizat pentru cherestea (26%), hârtie (11%) și panouri (3%). Din cei 11% folosiți pentru hârtie, doar aproximativ jumătate provine din copaci, iar cealaltă jumătate din reziduuri de gater.
Dar studiul UCL concluzionează că reciclarea nu este un panaceu și, așa cum remarcă Hiel și Keating, amprenta de carbon a fabricării hârtiei, fie reciclate, fie virgine, este într-adevăr o problemă foarte serioasă.
