Printre arbori, există două principale tipuri de frunze: simple și compuse. Frunzele simple sunt cele care au o lamă nedivizată (partea plată a frunzei unde are loc fotosinteza), în timp ce frunzele compuse au lame divizate în multiple foliole, fiecare dintre ele fiind atașată de aceeași nervură mediană.
Frunzele simple pot fi împărțite în continuare în două categorii: frunze lobate și nelobate. Lobii sunt proeminențe ale lamei cu spații între ele (aceste spații, însă, nu ajung la nervura mediană). Frunzele de arțar, cu proeminențele lor distincte și ascuțite, sunt exemple bune de frunze simple lobate.
Frunzele simple nelobate au forme simple, rotunjite, fără proeminențe. Anumite frunze de stejar, inclusiv cele de stejar shingle, sunt exemple bune de acest tip de frunză.
Odată ce știți că priviți o frunză simplă, îi puteți inspecta forma și alte caracteristici pentru a face o identificare a speciei.
Aspecte cheie
- Există două tipuri de frunze simple: lobate și nelobate. Frunzele lobate au proeminențe distincte rotunjite sau ascuțite, în timp ce frunzele nelobate nu au.
- Unele frunze lobate sunt penate, ceea ce înseamnă că lobii sunt localizați de-a lungul unei axe centrale, în timp ce altele sunt palmate, ceea ce înseamnă că radiază dintr-un singur punct.
- Lobii frunzelor au propriile lor nervuri, care se conectează la nervura mediană a frunzei.
Frunze nelobate
Marginea unei frunze de copac este cunoscută sub denumirea de margine. Frunzele nelobate sunt cele cărora le lipsesc proeminențele semnificative. Acest lucru nu înseamnă, însă, că marginile trebuie să fie complet netede. Unele frunze nelobate au mici crenelații numite dinți, inclusiv frunzele de cireș de miere și ulmul american. Altele au o margine a frunzei ușor „ondulată” sau sinuoasă, cum ar fi frunzele de persimon. Altele au frunze simple ale căror margini sunt într-adevăr destul de netede, inclusiv frunzele de sassafras și redbudul estic. Aceste frunze se spune că au margini „întregi”.
Unul dintre cei mai cunoscuți arbori cu frunze nelobate este cornul înflorit, care crește în toată America de Nord estică și în părți din nordul Mexicului. Arborele este faimos pentru bracteele sale roz și albe (un tip de frunză modificată) și este o varietate ornamentală populară. În 1915, când Japonia a donat celebrele cireșe Washingtonului, D.C., Statele Unite au trimis 40 de corni în Japonia.
Un alt arbore faimos cu frunze nelobate este magnolia, care crește în America de Nord, America Centrală și Asia de Sud-Est. Frunzele de magnolie au un luciu cerat pe o parte și o textură mată pe cealaltă. Magnolia este floarea oficială de stat a Louisianei și Mississippi. Unele părți ale magnoliei – inclusiv mugurii florali – sunt folosite în bucătăria asiatică și în medicina tradițională chineză. Magnolia este numită după Pierre Magnol, un om de știință francez care a inventat un sistem de clasificare pentru familiile de plante bazat pe caracteristicile lor fizice.
Frunze lobate
Frunzele lobate sunt cele care au proeminențe distincte de la nervura mediană cu nervuri individuale interne. Unele capete de lobi sunt rotunjite, cum ar fi cele ale stejarului alb, în timp ce altele sunt ascuțite sau punctate, cum ar fi cele ale stejarului roșu nordic sau ale liquidambarului dulce.
Unii lobi sunt penati, ceea ce înseamnă că sunt aranjați de-a lungul unei tulpini centrale. Alți lobi sunt palmați, ceea ce înseamnă că radiază dintr-un singur punct (și seamănă cu un set de degete și palma unei mâini). Numărul de proeminențe pe o singură frunză variază de la specie la specie.
Una dintre cele mai faimoase plante cu frunze lobate este păpădia, care crește în toată Europa și America de Nord. Deși este cel mai bine cunoscută pentru florile sale galbene strălucitoare, planta are și frunze lobate penate distincte, ale căror proeminențe variază în dimensiune și textură. Aceste frunze pot crește peste 25,4 cm lungime. Păpădia este, de asemenea, unică prin faptul că întreaga plantă – inclusiv frunzele, tulpinile și florile – este comestibilă; este folosită în bucătăria chineză, greacă și indiană.
Planta de hamei comună, ale cărei flori sunt folosite pentru a produce bere, are de asemenea frunze lobate. Spre deosebire de frunzele de păpădie, frunzele de hamei sunt lobate palmat. Varietăți de hamei sunt cultivate în Europa și America de Nord, cu centre importante de producție în Germania, Republica Cehă și statul Washington. Deși este utilizat în principal pentru a adăuga amărăciune berii, hameiul este folosit și în alte băuturi, inclusiv ceaiuri, și în medicina pe bază de plante.
