Puține alte animale sunt cunoscute ca fiind intrinsec motivate să-i ajute pe alții la nevoie.
Papagalii sunt inteligenți. La fel ca ciorile, papagalii au creiere mari și frumoase în raport cu dimensiunea corpului lor – și au, de asemenea, un talent pentru rezolvarea problemelor. Din această cauză, sunt uneori denumiți „maimuțe cu pene”, spun autorii unui nou studiu despre papagalii gri africani.
În ciuda inteligenței lor sociale, însă, cercetările au arătat că ciorile nu se ajută între ele. Pot folosi unelte și pot rezolva puzzle-uri complicate, dar când vine vorba de a da o mână de ajutor unei ciori aflate la nevoie, nu o fac.
Știind că și papagalii au o inteligență socială impresionantă, oamenii de știință Désirée Brucks și Auguste von Bayern – de la Institutul Max Planck pentru Ornitologie, Germania – au decis să vadă dacă aceștia au o latură altruistă.
„Am descoperit că papagalii gri africani ajută voluntar și spontan papagalii familiari să atingă un scop, fără beneficii imediate evidente pentru ei înșiși”, spune Brucks.
Pentru a ajunge la această concluzie, au înrolat un grup de papagali gri africani și macawi cu cap albastru. Ambele specii de papagali au înțeles cu ușurință jocul de a schimba jetoane cu un experimentator pentru o nucă de mâncat – dar papagalii gri africani au mers un pas mai departe, dând un jeton unui vecin care nu avea unul.
„În mod remarcabil, papagalii gri africani au fost intrinsec motivați să-i ajute pe alții, chiar dacă celălalt individ nu era prietenul lor, astfel că s-au comportat foarte ‘prosocial'”, spune von Bayern. „Ne-a surprins faptul că 7 din 8 papagali gri africani i-au furnizat partenerului lor jetoane spontan – chiar la prima lor încercare – deci fără a fi experimentat anterior contextul social al acestei sarcini și fără să știe că vor fi testați ulterior în celălalt rol. Prin urmare, papagalii au oferit ajutor fără a obține beneficii imediate și, aparent, fără a se aștepta la reciprocitate în schimb.”
Uimitor, papagalii gri africani păreau să înțeleagă când era nevoie de ajutorul lor. Ar fi trecut un jeton doar atunci când vedeau că celălalt papagal avea ocazia să primească o recompensă. Și în timp ce ar fi oferit jetoane păsărilor străine, dacă papagalul era lângă un „prieten”, ar fi transferat și mai multe jetoane.
Cum au devenit acești papagali atât de serviabili? Cercetătorii sugerează că acest comportament provine din organizarea lor socială în sălbăticie. Însă multe întrebări rămân; autorii se întreabă acum cât de comun este acest lucru în rândul celor 393 de specii diferite de papagali și ce factori ar fi putut duce la evoluția sa? Cum își dau seama papagalii când unul dintre semenii lor are nevoie de ajutor? Și, ce îi motivează să răspundă?
Până acum, în afară de oameni, doar unele specii de maimuțe mari se comportă similar de altruist față de indivizi neînrudiți în studii comparabile, explică Institutul Max Planck într-o poveste despre cercetare. Adăugând această informație notabilă:
„Echipa de cercetare a arătat într-un al treilea studiu recent că papagalii, aparent, nu sunt geloși dacă un conspecific primește o recompensă mai bună pentru aceeași performanță de lucru decât ei înșiși, sau trebuie să lucreze mai puțin pentru aceeași recompensă. ‘Inițial, această descoperire a venit ca o surpriză, având în vedere că un „simț al echității” este considerat o condiție prealabilă pentru evoluția cooperării’, spune Bayern.”
„În timp ce papagalii au rămas îngăduitori, primatele, de exemplu, nu suportă un astfel de tratament inegal, ci arată semne clare de furie și, la un moment dat, boicotează jocul incorect.”
Așadar, iată. Binecuvântate să fie păsările, sunt mai bune decât noi.
Cercetarea a fost publicată în Current Biology.
