Într-o postare anterioară despre Pavilionul Serpentine de anul acesta, o clădire temporară comandată de Galeria Serpentine pentru a expune londonezii la arhitecți internaționali, au existat multe discuții despre amprenta sa de carbon. Un inginer structural care a lucrat la proiect a încercat să o justifice, menționând că „pavilionul, în ansamblu, are un bilanț de carbon negativ cu 9.000 kg – în mare parte datorită oțelului refolosit din structură.” Am pus la îndoială această afirmație, sugerând că el contabiliza „emisiile evitate” economisite prin neutilizarea oțelului nou, dar și dacă aceasta era o contabilitate legitimă a carbonului.
Ulterior, firma de inginerie structurală AECOM, care a lucrat la pavilion, a reafirmat, ba chiar a triplat, susținând că „Emisiile totale de carbon încorporate ale pavilionului, de la leagăn până la mormânt, sunt de -31.000 kg echivalent CO2.” Potrivit Dezeen,
Conform Evaluării Ciclului de Viață, care nu a fost publicată, construcția clădirii „emite aproximativ 60 de tone echivalent dioxid de carbon și absoarbe în jur de 91 de tone prin lemnul și alte biomateriale folosite în construcția sa, conform evaluării ciclului de viață (LCA) pregătite de AECOM.” Aceasta echivalează cu o economie netă de 31 de tone de carbon. Deși există mult beton și oțel în clădire, „toate aceste emisii sunt compensate de carbonul sechestrat în lemnul, placajul și pluta folosite la construirea pavilionului, conform AECOM.”
Acest lucru a părut… ciudat. Așa cum a remarcat un glumeț pe Twitter, ar trebui să continuăm să construim pavilioane Serpentine până când problemele noastre legate de carbon dispar. Trebuie să ne reducem emisiile cu aproximativ 32 de miliarde de tone pe an, iar având Pavilionul Serpentine cu un bilanț negativ de 31 de tone, trebuie doar să construim un miliard de astfel de pavilioane în fiecare an și problemele noastre sunt rezolvate!
Întrebarea cât de mult carbon este stocat, sau sechestrat, prin utilizarea lemnului este complexă, iar întrebarea dacă este cu adevărat un bilanț de carbon negativ este chiar mai controversată. Pentru a răspunde la această întrebare, PlanetaNoastra a avut o conversație cu Peter Moonen, Managerul Național de Sustenabilitate pentru Wood Works, o organizație canadiană de promovare a lemnului.
Moonen a remarcat că se poate începe cu o chimie și o biologie simplă; lemnul este aproximativ 50% carbon, care este îndepărtat din dioxidul de carbon din aer. Când faci chimia, se pare că o tonă de lemn stochează practic carbonul dintr-o tonă de CO2. (De fapt, stochează 1,83 tone, dar după fabricare, rezultă aproximativ o tonă). Rețineți că o stochează, nu absoarbe în mod magic mai mult carbon din aer. Singura modalitate de a o considera „negativă” este dacă este înlocuită de mai mulți copaci care continuă să transforme CO2 în lemn și care continuă să facă acest lucru atât timp cât este necesar pentru a înlocui o tonă de lemn, ceea ce ar putea însemna 50 sau 60 de ani – „clădirea trebuie să reziste la fel de mult ca și copacul.” Dacă Pavilionul ar fi fost aruncat la sfârșitul a șase luni și ars, nu ar exista stocare și nici carbon negativ. Prin urmare, utilizarea termenului „carbon negativ” este destul de îndoielnică, în primul rând.
Directorul de sustenabilitate AECOM, David Cheshire, spune că clădirea a fost proiectată să reziste șaizeci de ani, deci există și acest aspect. Dar a mai spus și că clădirea a absorbit 91 de tone de emisii de CO2. Buckminster Fuller ar fi putut întreba „cât cântărește clădirea ta?”, dar dacă o tonă de lemn este echivalentă cu o tonă de carbon, atunci acest pavilion Serpentine este o clădire teribil de grea; nu e de mirare că a avut nevoie de o fundație atât de mare.
O placă de placaj de 25 mm (aproximativ un inch) cântărește aproximativ 50 kg, deci cele 91 de tone se traduc în 1820 de plăci de placaj, care, așezate cap la cap, ar acoperi puțin sub 4,8 kilometri. Nu pot să nu mă uit la acel pavilion și să nu mă gândesc că ceva nu este în regulă cu acest calcul.
Am încercat întotdeauna să evităm exagerarea beneficiilor construcțiilor din lemn; nu există nicio îndoială că acesta are o amprentă de carbon mult mai mică decât oțelul sau betonul, ambele având o chimie care emite CO2 la fabricare, în timp ce lemnul are o chimie care îl absoarbe. Când vine vorba de __PLACEER_ID_4__emisiile inițiale de carbon__END_PLACEHOLDER__, carbonul încorporat care contează acum, când avem un buget de carbon sub care trebuie să ne încadrăm pentru a împiedica încălzirea globală cu mai mult de 1,5°C, nu există comparație între lemn și alte materiale.
Dar, deși sunt arhitect, nu inginer, intuiția și experiența mea îmi spun că construirea unui miliard de Pavilioane Serpentine nu va rezolva schimbările climatice și că această clădire nu a absorbit 31 de tone de CO2 prin simplul fapt că a fost construită și nu absoarbe nimic acum; stă acolo într-un parc.
De aceea revin întotdeauna la această diagramă de la World Green Building Council care arată cum ar trebui să gândim despre construcții, unde se începe prin a încerca să nu construim nimic, apoi să construim mai puțin, apoi să construim inteligent și, în cele din urmă, să luăm în considerare utilizarea tehnologiilor de construcție cu emisii reduse de carbon. Și, din păcate, acest Pavilion Serpentine eșuează în toate aceste aspecte.
