Oazele captivează imaginația. Aceste pete neașteptate de verdeață luxuriantă în mijlocul deșerturilor sunt intrigante datorită contrastului pe care îl creează cu peisajul înconjurător. În aceste locuri, trecerea de la nisip la vegetație este de obicei bruscă.
Pentru locuitorii și călătorii deșertului din trecut, oazele nu erau curiozități pitorești. Erau opriri importante în deșertul extrem de fierbinte și, adesea, singurul lucru între viață și moarte. Aceste oaze au fost odată surse de apă de o importanță vitală. Unele încă sunt, dar sunt, de asemenea, populare printre turiști și curioși care doresc să vadă cu ochii lor extraordinarele grădini deșertice ale Mamei Naturi.
Iată nouă oaze pitorești din jurul lumii.
Tafilalt (Maroc)
Valea Ziz găzduiește cea mai mare oază din Maroc. Această oază anume, una dintre multe din țară, este uneori descrisă ca fiind cinematografică. Palmierii săi curmali se întind până la Deșertul Sahara, iar majoritatea fotografiilor din zonă includ atât dealuri sterpe, cât și fundul luxuriant al văii. Orașul Tafilalt este situat în vale, la marginea unei păduri de palmieri. Un mic sat numit Aoufous, între timp, se află literalmente în mijlocul palmierilor.
Râul Ziz, care furnizează apă acestei oaze, continuă să curgă în Sahara. Asemenea Nilului, de cealaltă parte a continentului, Ziz este înconjurat de agricultură. Spre deosebire de faimosul său văr egiptean, însă, Ziz curge intermitent odată ce ajunge în deșertul din estul Marocului și Algeriei.
Huacachina (Peru)
Huacachina este situată lângă un lac natural în mijlocul dunelor de nisip din deșertul peruvian. Aceasta este partea de sud a Peru, departe de capitala Lima și de atracțiile turistice populare Machu Picchu. Cel mai apropiat oraș de Huacachina este Ica, care se află pe coasta deșertului. În ceea ce privește precipitațiile medii generale, deșertul de aici este printre cele mai uscate din lume, așa că este oarecum surprinzător că există oaze.
Zona a devenit o destinație turistică, nu doar pentru peruani, ci și pentru călătorii internaționali. Din păcate, nivelul lacului a scăzut de-a lungul anilor. Acest lucru a fost atribuit, în parte, forajelor de puțuri, precum și evaporării din cauza căldurii excesive. Pentru a combate această problemă și a ajuta orașul să-și păstreze aspectul pitoresc (și alura turistică), apa a fost pompată în lac din Ica.
Wadi bani khalid (Oman)
Wadi Bani Khalid este o vale în Oman, care face parte din Peninsula Arabică. În ciuda împrejurimilor sale aride, wadi-ul, sau valea, este caracterizat de pâraie și apă de izvor care țâșnește din subteran. Un număr de mici sate și câteva plantații se află lângă aceste surse de apă. Bani Khalid are, de asemenea, formațiuni stâncoase colorate care își capătă nuanțele (verde și roșu) dintr-o concentrație mare de minerale.
Aceasta este una dintre cele mai accesibile oaze din Arabia. Se află pe autostrada care leagă Muscat și Sur, două dintre principalele centre de populație ale țării. Datorită accesibilității sale relative, această zonă este populară printre turiști, atât interni, cât și internaționali. Natația este una dintre principalele ocupații, iar în apropiere există peșteri și pâraie pentru cei care nu se tem să facă drumeții în căldura deșertului.
Oaza liwa (Emiratele arabe unite)
Oaza Liwa este o oază mare în Abu Dhabi. Familiile care guvernează acum atât Abu Dhabi, cât și Dubai, cele două emirate ultramoderne care domină EAU, își pot urmări originile până în zona Liwa. Agricultura, folosind atât practici tradiționale, cât și moderne, rămâne baza economiei. Cu toate acestea, turiștii au venit în număr mai mare în ultimii ani. Există facilități turistice și mai multe hoteluri, deși accentul este pus pe sporturile deșertului, cum ar fi surfingul pe dune și condusul off-road, nu neapărat pe oază în sine.
Dacă căutați contraste, însă, nu există un loc mai bun. Liwa se află chiar la marginea zonelor de dune din EAU și Arabia Saudită, cunoscute sub numele de Empty Quarter. Această întindere de 647.500 de kilometri pătrați este cel mai mare deșert continuu de nisip din lume. Liwa este ultima oprire înainte de a intra în această sălbăticie nisipoasă fără sfârșit.
Oaza chebika (Tunisia)
Oaza Chebika din Tunisia are toate ingredientele pe care le-ar putea dori pasionații de oaze: piscine răcoroase, limpezi; palmieri și altă vegetație verde; chiar și cascade și formațiuni stâncoase. Majoritatea oamenilor care vin în această parte a Tunisiei de vest se concentrează pe peisajele sterpe din afara Chebika.
Scene din filmul original „Star Wars” au fost filmate în zonele din jurul oazei și a capitalei provinciale din apropiere, Tozeur. Datorită climatului uscat, decorurile încă se păstrează și arată aproape la fel ca atunci când au apărut pentru prima dată pe ecran în 1977.
Chebika primește și ea un număr de vizitatori. Un important avanpost în timpul Imperiului Roman, a fost, de asemenea, așezat de poporul Berber. Facilitățile turistice de aici sunt limitate, dar popularitatea zonei în ansamblu înseamnă că locurile înconjurătoare, inclusiv orașul vecin Tamerza, au unități de cazare.
Lacul crescent (China)
Situat în afara orașului Dunhuang, Lacul Crescent a fost mult timp o oprire importantă pentru călătorii care traversează Deșertul Gobi. Numit „Yueyaquan” în chineza mandarină, lacul, alimentat de un izvor, este situat chiar în mijlocul unei serii de dune înalte. Turiștii vin în zonă nu doar pentru a vedea acest fenomen natural, ci și pentru a se juca în deșertul înconjurător. Plimbările cu ATV-ul, buggy-ul de dune și cămilele sunt populare atât printre turiștii interni, cât și internaționali.
Lacul Crescent s-a micșorat semnificativ de când a fost măsurat pentru prima dată în 1960. Guvernul a intervenit în 2006 și a început să încerce să inverseze procesul de deșertificare prin reumplerea lacului. Deși nu este la fel de adânc ca în anii 1960, micșorarea adâncimii și a suprafeței pare să fi fost inversată, cel puțin pentru moment.
Ein gedi (Israel)
Ein Gedi este una dintre cele mai populare atracții naturale din Israel. Este, de asemenea, una dintre cele mai vechi oaze din istorie. Arheologii au găsit artefacte în peșterile de lângă Ein Gedi care datează din vremurile neolitice. Ein Gedi este centrul unei rezervații naturale formate în 1971. Parcul este mărginit de Deșertul Iudeii și Marea Moartă.
Apa din cele patru izvoare de la Ein Gedi este folosită pentru agricultură, iar o parte este îmbuteliată și vândută. Vizitatorii pot face drumeții prin rezervația naturală pe potecile bine întreținute sau pot observa de aproape izvoarele, cascadele și pâraiele care alcătuiesc oaza. Merită să privim însă dincolo de apă, deoarece parcul găzduiește specii rare precum hiraxul de stâncă și ibexul nubian, ambele fiind o priveliște relativ comună pentru drumeți.
Agua caliente (Arizona)
Agua Caliente din Arizona se poate prezenta ca o oază deșertică, dar este tehnic un iaz alimentat de un izvor termal. Iazul principal și două iazuri mai mici fac parte dintr-un parc regional din Deșertul Sonora, chiar în afara Tucsonului. Apa este suficient de răcoroasă pentru a susține viața peștilor și a plantelor, iar palmierii care se află de-a lungul pârâului și a iazurilor pe care le alimentează sunt înconjurați de un peisaj deșertic aspru.
Volumul de apă emis de izvor a variat de-a lungul anilor, posibil ca urmare a secetelor. Când nivelul apei este scăzut, apa este pompată în iaz dintr-un puț din apropiere. Parcul din jurul Agua Caliente are facilități pentru picnic, poteci și o fermă istorică ce a servit odată ca stațiune de sănătate și este acum un centru de vizitare și o galerie de artă.
Parcul național lençóis maranhenses (Brazilia)
Vizitatorii vor găsi numeroase corpuri de apă asemănătoare oazelor în Parcul Național Lençóis Maranhenses din nordul Braziliei. Dunele de nisip de aici se întind pe mai mult de 1.502 kilometri pătrați. Iazurile din zonele joase dintre vârfurile dunelor arată foarte mult ca oaze, dar, de fapt, nu sunt.
Maranhenses nu este de fapt departe de pădurea tropicală amazoniană, așa că primește multă ploaie în fiecare an. Terenul arată însă ca un deșert, deoarece nisipul dens împiedică creșterea oricărei vegetații. Roca impermeabilă de sub dune împiedică apa să se infiltreze în pământ. Aceasta înseamnă că se formează iazuri în zonele joase dintre dune. Nivelurile apei cresc după ploi, iar multe dintre „lagunele” alimentate de ploaie sunt permanente și chiar susțin viața piscicolă.
