Regina Maxima a Țărilor de Jos a apăsat recent un buton pentru a porni un braț robotic echipat cu foarfecă pentru a tăia panglica, inaugurând un nou pod în cartierul Red Light din Amsterdam. Podul, a cărui realizare a durat șase ani, este proiectat de Joris Laarman, inginerit de Arup și construit de MX3D. A fost printat 3D din aproape 4.5 tone metrice de oțel inoxidabil, într-un proces care a durat aproape șase luni, folosind patru roboți ce au depus 1102.3 kilometri de sârmă topită.
Profesorul de arhitectură Philip Oldfield calculează că podul este responsabil pentru 27.7 tone metrice de carbon inițial. Probabil subestimează, având în vedere că patru roboți cu capete de sudură cu arc au funcționat timp de șase luni, retopind și apoi depunând straturi de oțel inoxidabil. Alții se plâng: „Chiar nu înțelegem ca specie, nu-i așa? Acesta ar fi trebuit să fie un pod de lemn cu aproape zero amprentă de carbon și și-ar fi stocat carbonul.” Arhitectul Elrond Burrell spune, așa cum PlanetaNoastra a subliniat de multe ori, că „printarea 3D este încă o soluție în căutarea unei probleme de rezolvat.”
Aceasta ridică întrebarea care ne este adesea adresată:
De ce apare acest articol pe PlanetaNoastra?
Pentru a răspunde, trebuie să ne întoarcem în octombrie 2017, când am aflat pentru prima dată despre Joris Laarman și podul de la Cooper Hewitt din New York City și am scris: „Laboratorul Joris Laarman arată viitorul designului digital”. Laarman este un artist și a scris: „Când oamenii văd un robot, văd o soluție la o problemă sau chiar problema în sine. Eu văd un instrument pentru a crea frumusețe inteligentă.”
Așa cum se arată la începutul videoclipului, podul trebuia să fie construit pe șantier, cu doi roboți lucrând de la fiecare capăt. A fost construit într-o fabrică de către MX3D, o companie co-fondată de Laarman, finalizat în 2018, și a stat în așteptare până când zidurile canalului au fost consolidate pentru a-l putea susține.
MX3D nu se ocupă doar cu poduri; ei au o viziune a roboților MX3D construind „construcții ușoare precum poduri sau clădiri complete, nave personalizate optimizate sau chiar colonii pe Marte în autonomie deplină.” Sună fantastic, dar Laarman a început cu scaune și a ajuns la poduri.
Podul este multe lucruri. Laarman este un artist în inima sa, preocupat de viitorul artelor și meșteșugurilor într-o lume digitală, scriind în 2017: „Credem că o formă hibridă de fabricație digitală și meșteșuguri locale este viitorul unei lumi de design mai democratice, și cu ajutorul noilor tehnologii sperăm că în câțiva ani toată lumea își va permite un design bun fabricat local.”
Am scris la acea vreme, folosind acea frază celebră:
Philip Oldfield și ceilalți sceptici au probabil dreptate; nu avem nevoie de poduri din oțel inoxidabil printate 3D. Probabil că nu avem nevoie de domuri printate 3D pe lună. Dar avem nevoie de Laarman.
