Deversarea de Petrol din Râul Kalamazoo: Fapte și Impact Ecologic

Deversarea de petrol din râul Kalamazoo a fost una dintre cele mai mari deversări interne de petrol din istoria SUA. Cunoscută și sub denumirea de deversare de petrol din conducta Enbridge, dezastrul ecologic a început la 25 iulie 2010 în Marshall, Michigan, când o conductă majoră administrată de Enbridge Energy Partners, LLC. s-a rupt. Ca urmare, aproximativ 4.54 milioane de litri de țiței s-au deversat în Pârâul Talmadge și în râul Kalamazoo.

Eforturile de curățare au durat mai mult de patru ani și au necesitat excavarea și dragarea albiei râului, modificând permanent ecosistemul. Aflați despre deversarea de petrol, componenta care a făcut-o atât de catastrofală și impactul său asupra habitatului și comunității.

Una dintre cele mai mari deversări interne de petrol din istoria SUA

Conducta 6B a Enbridge s-a rupt în noaptea de 25 iulie 2010, dar deversarea de petrol rezultată nu a fost raportată decât 17 ore mai târziu. Mirosul și observarea petrolului i-au determinat în cele din urmă pe locuitori să se plângă și pe autorități să investigheze. După confuzia inițială, zona a fost evacuată pe 29 iulie din cauza nivelurilor toxice de substanțe chimice din aer.

Când primul personal EPA a sosit la fața locului, aceștia „au observat petrol curgând în asemenea cantități încât apa nu era vizibilă”, iar o evaluare cu elicopterul a relevat că „Pârâul Talmadge și râul Kalamazoo (…) erau acoperite cu petrol de la un mal la altul. S-a observat, de asemenea, o cantitate semnificativă de petrol în zona inundabilă”, conform raportului agenției.

Conducta transporta bitum diluat, un tip de țiței greu derivat din nisipuri petroliere și amestecat cu hidrocarburi ușoare pentru a-l ajuta să curgă. Bitumul diluat, cunoscut și sub numele de Dilbit, este un produs petrolier mai gros, vâscos, ceea ce îl face foarte dificil de curățat.

Nămolul negru și toxic s-a scurs dintr-o ruptură de 1.83 metri a vechii conducte (construită în 1969) și s-a deplasat încet pe Pârâul Talmadge, contaminând apa, dar și scufundându-se și acoperind fundul pârâului, zonele inundabile și malurile râului. În plus, hidrocarburile utilizate în amestec s-au evaporat, creând vaporii toxici pe care locuitorii i-au mirosit — și i-au inhalat.

Enbridge a estimat că 3.19 milioane de litri fuseseră eliberați, dar eforturile de curățare au relevat că numărul era mai aproape de 4.54 milioane de litri.

Ploile abundente din săptămâna dinaintea deversării au crescut debitul râului și au complicat situația, iar apa contaminată cu petrol s-a revărsat peste baraje și s-a extins pe o distanță de 61.16 kilometri în aval pe râul Kalamazoo.

Operațiunile de curățare

Deversarea a fost diferită de orice s-au confruntat vreodată autoritățile locale și de mediu. Potrivit Serviciului American pentru Pescuit și Faună Sălbatică (FWS), petrolul a afectat peste 631.32 hectare de habitat de pârâu și râu, precum și zone inundabile și zone de deal. Peste 1.500 de echipe de intervenție au fost mobilizate, iar eforturile de îndepărtare a petrolului au durat mai mult de patru ani, dar apa și terenul înconjurător vor purta întotdeauna unele urme de toxine.

O problemă majoră cu care s-au confruntat echipele de intervenție a fost lipsa de cunoștințe detaliate. Autoritățile au tratat deversarea ca pe orice alt dezastru cauzat de țițeiul „ușor” (care, în mare parte, plutește deasupra apei) în loc de DilBit. După ce eforturile inițiale au arătat rezultate mixte, adevărata amploare a problemei a devenit evidentă.

Când DilBit s-a deversat, substanțele chimice toxice folosite pentru a dilua bitumul s-au evaporat, iar nămolul greu s-a scufundat pe fund, astfel încât strategiile de curățare și de izolare utilizate în alte mari deversări de petrol nu au fost suficiente. Răspunsul la deversare a necesitat utilizarea de echipamente grele, drage și echipamente de vid, pe lângă materiale absorbante și baraje de izolare, conform FWS. Eforturile de izolare au reușit să salveze restul de 128.75 kilometri de curs de râu și să evite ca petrolul să ajungă în Lacul Michigan.

Mai întâi, a trebuit să drageze albia râului pentru a îndepărta sedimentele afectate care se scufundaseră și se așezaseră pe fund. Apoi, a trebuit să determine unde se extinsese petrolul în alte părți ale pârâului și râului. În unele părți, a trebuit să reconstruiască complet zonele în care petrolul provocase cele mai catastrofale daune. Numai în 2010 și 2011, Enbridge a cheltuit peste 765 de milioane de dolari pentru costurile de curățare, conform rapoartelor financiare ale companiei.

În toamna anului 2014, Enbridge a finalizat curățarea impusă de EPA, inclusiv îndepărtarea sedimentelor prin dragare. Gestionarea sitului a fost transferată către Departamentul pentru Calitatea Mediului din Michigan.

Impactul asupra mediului

La începutul dezastrului, peste 4.000 de animale au fost colectate pentru curățare și reabilitare, de la păsări, mamifere și amfibieni, la crustacee și reptile. Majoritatea acestor animale au fost eliberate cu succes înapoi în habitatele lor. Impactul asupra faunei sălbatice locale, însă, este greu de estimat, deoarece mulți pești au murit după contactul cu petrolul, iar nămolul scufundat a deteriorat organismele și plantele acvatice, alterând lanțul trofic.

Pentru a îndepărta bitumul scufundat, Pârâul Talmadge și secțiuni ale râului Kalamazoo au trebuit să fie — literalmente — excavate și reconstruite. Potrivit Consiliului Bazinului Hidrografic al Râului Kalamazoo, „coridorul Pârâului Talmadge a fost aproape complet excavat, cu umplutură curată readusă pentru a recrea mai mult sau mai puțin zonele umede și canalul de pârâu originale (…) Aceasta a implicat o stabilizare suplimentară a malurilor și plantarea de specii și plante native.”

În plus, accesul la râu și crearea de zone de lucru au cauzat daune suplimentare ecosistemului înconjurător. Potrivit FWS, „petrolul și eforturile de recuperare a petrolului au deteriorat 631.32 hectare de habitat în curs de apă, 1168.39 hectare de păduri inundabile și 74.87 hectare de habitate de deal.”

Au fost afectate, de asemenea, trupele Match-E-Be-Nash-She-Wish și Nottawaseppi Huron din Tribul Potawatomi. Ambele grupuri indigene au considerat în mod tradițional râul Kalamazoo parte a patrimoniului lor natural și cultural. În plus, aceștia cultivă orez sălbatic de-a lungul malurilor sale și participă la eforturile de conservare și reabilitare a faunei sălbatice locale, inclusiv a sturionului de lac amenințat.

Porțiunea contaminată a râului Kalamazoo a rămas închisă până în iunie 2012, când secțiunile au fost redeschise pentru uz recreativ. Conducta Enbridge 6B, care este rutată până în Canada, a fost reconstruită și consolidată în ianuarie 2013 și continuă să funcționeze până astăzi.