În termeni simpli, un lac este o masă de apă care este înconjurată complet de uscat.
Milioane de lacuri există pe planetă și le găsim în aproape orice tip de mediu, de la regiunile polare, la pădurile tropicale și chiar în cele mai uscate deșerturi.
Oriunde se află lacuri, acestea joacă un rol important în ecosistem și permit altor forme de viață să prospere.
Unele lacuri sunt rezultatul unor evenimente catastrofale, cum ar fi impacturile meteorite sau erupțiile vulcanice, în timp ce altele s-au format din cauza mișcărilor glaciare sau proceselor geologice care au avut loc pe parcursul mileniilor.
Există lacuri limpezi, albastre, care sunt printre cele mai pure surse de apă din lume și altele care sunt de multe ori mai sărate decât apa mării. Unele lacuri, care conțin gaze toxice sau apă clocotită, pot fi periculoase pentru oameni.
Următoarele lacuri sunt printre cele mai ciudate din lume.
Laguna Colorada
Laguna Colorada este un lac sărat în sud-vestul Boliviei, cu apă de un portocaliu-roșu distinctiv. Nu pare nici măcar real. Deși lacul are azi aproximativ 10 kilometri lățime, liniile de țărm vechi arată că lacul a fost odată mult mai mare. Culoarea sa unică provine de la alge roșii.
Ocazional, apa se poate transforma în verde, atunci când un alt tip de alge devine mai proeminent din cauza schimbărilor de temperatură și salinitate ale apei.
Lacul este un loc de reproducere pentru populații mari de flamingo, care se hrănesc cu algele. Insule de borax alb strălucitor sunt răspândite pe lac, un subprodus al evaporării apei sărate.
Lacul Clocotitor
Lacul Clocotitor din Dominica este unul dintre cele mai mari lacuri fierbinți din lume, având o lățime de peste 60 de metri și o adâncime de cel puțin 10 metri.
Deși temperatura apei este măsurată a fi sub punctul de fierbere de 100 de grade Celsius, lacul pare să fiarbă datorită gazelor vulcanice care fierb în apă.
Geologic, lacul se află deasupra unui fumarol, o fisură din crusta Pământului, care eliberează gaze și încălzește apa. Datorită căldurii, lacul este de obicei înconjurat de nori de abur și ceață.
Lacurile Plitvice
Asemănându-se cu peisaje de basm, Lacurile Plitvice sunt o serie de 16 lacuri turcoaz în centrul Croației, conectate prin cascade și peșteri.
Fiecare lac este separat de celelalte prin baraje naturale subțiri din travertin, o formă rară de calcar depusă în timp de apa bogată în minerale.
Aceste baraje fragile de travertin cresc cu aproximativ 1,5 cm pe an. Lacurile, aflate în peisajul pădurilor din Alpii Dinarici, sunt atracția principală a Parcului Național Plitvice.
Lacul Nyos
Lacul Nyos din Camerun este unul dintre puținele lacuri explozive cunoscute din lume. Da, ai auzit bine, un lac exploziv.
Lacul se află pe versantul unui vulcan inactiv și deasupra unei zone de magmă care eliberează monoxid de carbon în lac.
Cercetătorii cred că activitatea seismică și erupțiile vulcanice pot agita apa, determinând monoxidul de carbon să iasă din lac sub forma unui nor de gaz cunoscut sub numele de erupție limnică.
În 1986, un lac din Camerun a suferit o erupție limnică, sufocând toate viețuitoarele într-un raion de 15 mile, inclusiv 1.746 de persoane și aproximativ 3.500 de animale.
A fost primul eveniment mare de asfixiere înregistrat vreodată ca rezultat al unui dezastru natural. Lacul s-a umplut din nou cu dioxid de carbon, iar cercetătorii cred că o erupție similară ar putea să se întâmple din nou.
Marea Aral
Odată al patrulea cel mai mare lac din lume, Marea Aral s-a transformat în mare parte într-un deșert arid după ce s-a micșorat considerabil în ultimele decenii.
Aproape 90% din lac, care se află la granița dintre Kazahstan și Uzbekistan, s-a uscat complet. Apa din râurile care susțineau lacul a fost direcționată către proiecte de irigații din perioada sovietică începând cu anii 1960.
Micșorarea Mării Aral a dus la colapsul ecosistemului și la poluarea pe scară largă. Răcirea lacului a dus la dispariția majorității peștilor și altor viețuitoare.
În 2005, guvernul kazah a finalizat un baraj de 8 mile care a prevenit drenajul Mării Aral de Nord, cel mai mare dintre lacurile rămase, în bazinul uscat care fusese cândva corpul principal al lacului.
De atunci, salinitatea a scăzut, iar populațiile de pești au început să revină.
Pitch Lake
Acest lac este o alegere grozavă dacă nu vrei să înoți. Pitch Lake din Trinidad este o piscină de asfalt fierbinte și cea mai mare depozit natural de asfalt din lume.
Lacul acoperă mai mult de 200 de acri, are o adâncime de 250 de metri și adăpostește organisme de tip extratereștri care pot rezista compoziției sale chimice unice.
Deși lacul nu a fost studiat pe larg, cercetătorii cred că asfaltul este rezultatul uleiului care se scurge în lac dintr-o fisură adâncă a crustei Pământului.
Oamenii de știință au descoperit că anumite forme de viață pot supraviețui în acest mediu extrem și cred că această descoperire oferă dovezi că lacurile de pe cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan, ar putea susține viață.
Don Juan Pond
Don Juan Pond este un mic lac în Antarctica, care este atât de sărat încât nu îngheață nici măcar atunci când temperaturile scad mult sub zero.
Cu un nivel de salinitate de peste 40%, este unul dintre cele mai sărate corpuri de apă din lume, de mai mult de 10 ori mai sărat decât apa oceanică.
Sarea din Don Juan Pond este 95% clorură de calciu, care scade punctul de îngheț al apei mai mult decât alte săruri și lacul Don Juan a fost observat să rămână lichid la -50 grade Celsius.
Deși oamenii de știință nu înțeleg pe deplin cum există acest lac în condițiile uscate ale Antarcticii, studiile arată că este posibil ca el să fie alimentat din subteran.
Marea Moartă
Marea Moartă este unul dintre cele mai mari și adânci lacuri hipersaline din lume.
Deși se întinde pe 50 de kilometri pe granița dintre Israel și Iordania, lacul nu susține viață animală sau vegetală, cu excepția unor microorganisme iubitoare de sare.
Conținutul ridicat de sare al Mării Moarte crește și densitatea apei, iar oamenii care înoată aici plutesc mult mai ușor decât în alte ape.
Malurile sale sunt, de asemenea, cel mai jos punct de pe uscat din lume, cu suprafața lacului aflată la aproximativ 430 de metri sub nivelul mării. În plus, malurile scad în fiecare an—din 2010, nivelul apei lacului a scăzut cu 1 metru.
Klikuk
În iarnă și primăvară, Klikuk (cunoscut și sub numele de Lacul Okanagan) arată ca orice alt lac mic de munte din Columbia Britanică, Canada.
Dar vara, când temperaturile ridicate provoacă evaporarea apei, fundul lacului se transformă, dezvăluind bălți galbene, verzi și albastre de apă bogată în minerale.
Aceste bălți de apă își schimbă culoarea în funcție de nivelul precipitațiilor și de mineralele prezente în fiecare baltă, precum sulfatul de calciu.
Poporul Syilx, o comunitate nativă care a trăit tradițional în Valea Okanagan din Columbia Britanică, a folosit Klikuk de secole ca loc sacru cu ape și minerale terapeutice.
În 2001, Syilx au cumpărat terenul din jurul lacului, asigurându-i protecția ca monument istoric și cultural.
Lake Balkhash
Acesta este un lac cu o criză de identitate. Lacul Balkhash din Kazahstan câștigă distincția rară de a fi atât un lac de apă dulce, cât și un lac sărat.
Jumătatea sa vestică, care este largă, puțin adâncă și verde-lăptoasă, conține în mare parte apă dulce. Jumătatea sa estică, care este mai îngustă, mai adâncă și de culoare albastru închis, este mult mai sărată.
Acest caracteristic ciudat poate fi explicat prin sursele de apă ale lacului. Sursa principală de apă, râul Ili, se varsă în lac din partea sa sud-vestică, creând un flux constant de la vest la est.
Dar lacul nu are ieșire, iar pe măsură ce apa se adună și se evaporă pe partea estică, aceasta devine mai sărată.
Barajele hidroelectrice și proiectele de irigații au deviat o parte din apa râului Ili, iar unele studii avertizează că acest lucru poate afecta echilibrul ecologic al lacului.
Tonlé Sap
Ecosistemul unic al lacului Tonlé Sap din Cambodgia nu poate fi clasificat nici ca lac, nici ca râu. În timpul sezonului uscat, apele lacului Tonlé Sap se scurg liniștit în râul Mekong și apoi în Marea Chinei de Sud.
Dar în timpul sezonului musonic, fluxul de apă este atât de masiv încât râul Mekong este complet inundat, forțând lacul Tonlé Sap să se umple, să se transforme într-un lac și să inverseze curgerea apei spre ocean.
Inundațiile sezoniere creează un mediu umed de o diversitate uimitoare și reprezintă una dintre cele mai productive zone de pescuit naturale din lume.
Crater Lake
Lacul Crater din Oregon este exact ceea ce sugerează numele său—un crater umplut cu apă rămas dintr-o erupție vulcanică antică.
Când Muntele Mazama a erupt, a creat o calderă masivă adâncă de aproape 2.000 de metri în mijlocul muntelui. De atunci, ploaia și zăpada au umplut craterul, formând cel mai adânc lac din Statele Unite cu unele dintre cele mai clare ape din lume.
Lacul Crater primește aproximativ 43 de picioare de zăpadă în fiecare an, iar rata precipitațiilor este de două ori mai mare decât rata evaporării.
Oamenii de știință cred că craterul nu se revarsă deoarece apa se infiltrează în sol cu o rată de aproximativ 1 inch pe an.
Lacul Baikal
La 25-30 milioane de ani vechime și 1.642 metri adâncime, Lacul Baikal este cel mai vechi și cel mai adânc lac din lume.
Deși acest lac din sudul Siberiei nu este cel mai mare lac de apă dulce din lume după suprafață, este cu siguranță cel mai voluminos.
Singur, Lacul Baikal conține aproximativ 20% din apa dulce neînghețată de pe planetă. Lacul se află deasupra zonei de rift Baikal, cel mai adânc rift continental de pe Pământ, iar zona este supusă la frecvente cutremure.
Ecosistemul Lacului Baikal susține mai mult de 2.000 de specii de plante și animale, două treimi dintre ele nefiind întâlnite nicăieri altundeva pe planetă.
Datorită importanței sale geologice și ecologice, regiunea a fost declarată Patrimoniu Mondial al Umanității în 1996.
