Parcul Național Haleakalā, de pe insula Maui din Hawaii, protejează unul dintre cei șase vulcani activi ai statului. Ultima dată când vulcanul de aici a erupt a fost între 600 și 400 de ani în urmă, deși a fost martorul a cel puțin 10 erupții în ultimii 1.000 de ani.
Desemnat parc național în 1961 și Rezervație Internațională a Biosferei în 1980, Haleakalā se traduce prin „casa soarelui” în hawaiiană. Legenda spune că semizeul antic Maui a stat pe vârful vulcanului pentru a lega soarele cu un laț și a crea anotimpurile cu zile mai scurte iarna și zile mai lungi vara.
Parcul național ajută la conservarea ecosistemelor native hawaiiene și a peisajului vulcanic bogat din Maui, acasă la o colecție diversă de plante și animale – unele dintre ele găsindu-se nicăieri altundeva pe Pământ. Dintre cele peste 12.140 de hectare, peste 9.712 sunt zonă sălbatică desemnată.
De la specii pe cale de dispariție la situri sacre, acestea sunt 10 fapte unice despre Parcul Național Haleakalā din Hawaii.
Există mai multe specii pe cale de dispariție în Parcul Național Haleakalā decât în orice alt parc național din SUA
Datorită mediilor izolate pe care le oferă habitatele insulare, mai multe specii pe cale de dispariție trăiesc în Parcul Național Haleakalā decât în oricare alt parc național din Statele Unite.
Hawaii, în general, deține un procent ridicat de plante și animale endemice, așa că nu este surprinzător faptul că natura protejată a Parcului Haleakalā găzduiește un total impresionant de 103 specii pe cale de dispariție. Prin comparație, parcul continental al Statelor Unite cu cel mai mare număr de specii pe cale de dispariție, Parcul Național Everglades din Florida, are doar 44.
Primul observator astronomic din Hawaii este situat pe vârful Parcului Național Haleakalā
Datorită cerului remarcabil de întunecat și aerului liniștit de pe vârful Haleakalā, un observator a fost deschis în anii 1960 în scopul cercetărilor astrofizice. Astăzi, este utilizat de Universitatea din Hawaii, Forțele Aeriene ale Statelor Unite, LCOGT și alte organizații. Altitudinea la vârf este de puțin peste 3.048 de metri, așa că există cu siguranță multe de văzut de sus.
Este casa unei plante endemice, pe cale de dispariție
ʻAhinahina, sau silverswordul de Haleakalā, este o plantă pe cale de dispariție găsită doar în regiunile alpine ale parcului. Aceste plante delicate sunt cunoscute pentru firele lor de păr argintii și tulpinile înflorite care se înalță în timpul înfloririi complete, trăind de la trei până la 90 de ani.
Deși ʻahinahina erau inițial amenințate de ungulate invazive și turiști (care le smulgeau în mod obișnuit pentru a le lua acasă ca suveniruri), ele se confruntă în prezent cu un pericol suplimentar din cauza temperaturilor mai ridicate și a ploilor scăzute din cauza schimbărilor climatice.
Devine foarte frig
Hawaii nu este primul loc la care te gândești când vine vorba de vreme rece – decât dacă ești pe vârful Haleakalā iarna. Temperatura scade în medie cu 1,7 °C pentru fiecare creștere de 300 de metri în altitudine, astfel încât temperaturile din parc pot varia de la un maxim de 27 °C în secțiunile inferioare ale pădurii tropicale la un minim de -1 °C la vârf. Acest lucru este o surpriză pentru mulți vizitatori care vin la centrul de vizitatori de pe vârf pentru răsărit sau apus, așa că este recomandabil să împachetați haine suplimentare călduroase pentru a vă pregăti pentru vânt rece și condiții de cer acoperit.
Haleakalā este, tehnic, mai înalt decât Muntele Everest
În funcție de cine întrebi, vulcanul Haleakalā este de fapt mai înalt decât faimosul Munte Everest, cunoscut ca fiind cel mai înalt munte din lume la 8.849 de metri. Cel mai înalt punct din parcul național este la vârful Pu‘u‘ula‘ula de pe vulcan, o altitudine de 3.055 de metri. Cu toate acestea, dacă iei în considerare că o mare parte – aproximativ 6.000 de metri – din munte este ascunsă sub apă (deoarece este situată pe o insulă), Haleakalā din Maui este mai înalt decât Everest cu 205 metri.
Parcul oferă un habitat important pentru pasărea de stat a Hawaiiului
Gâsca Nēnē, una dintre cele mai iubite și păsări amenințate din Hawaii, a dispărut complet de pe insula Maui până în anii 1890. Pentru a proteja specia, gâște Nēnē individuale au fost luate de pe Marea Insulă a Hawaiiului și reintroduse în Parcul Național Haleakalā între 1962 și 1978. În acea perioadă, grupuri de rangeri ai parcului, naturaliști și cercetași din Maui au mers pe jos în parc cu păsări legate în cutii, iar astăzi există aproximativ 250 până la 350 de exemplare care prosperă în parc.
Cele mai vechi roci din parc au peste 1 milion de ani
Potrivit Serviciului Parcurilor Naționale, vulcanul de la Haleakalā a erupt în anul 1600 d.Hr., acum aproximativ 400 de ani, deși data este adesea citată incorect ca fiind 1790. Cele mai vechi unități de rocă ale vulcanului – cunoscute sub numele de Bazaltul Honomanū – sunt relativ tinere în termeni geologici, având între 0,97 milioane și 1,1 milioane de ani. Vulcanul erupe intermitent la fiecare 200 până la 500 de ani.
Există o secțiune complet separată a parcului
Nu este vorba doar de rocă vulcanică și peisaj arid, Haleakalā are și o secțiune complet separată care nu este accesibilă de la vârf, numită Districtul Kīpahulu. Deși cele două secțiuni sunt conectate, nu există drumuri deschise publicului între ele, așa că vizitatorii trebuie să se îndrepte spre coasta de nord-est de-a lungul autostrăzii Hāna pentru a ajunge acolo (călătoria pe drumul sinuos, notoriu de periculos, durează minim 2,5 ore). Spre deosebire de vârf, Kīpahulu este luxuriant, plin de cascade și caracterizat de pădure tropicală luxuriantă.
Este, de asemenea, casa unei păsări cântătoare rare, găsită doar în Hawaii
Ākohekohe, sau melifagul cu creastă, este o pasăre critic pe cale de dispariție care trăiește doar în Parcul Național Haleakalā. Este cunoscută pentru penele sale cu vârf roșu care contrastează cu corpurile negre, împreună cu caracteristici ale gâtului și pieptului cu vârf alb.
Păsările cântătoare de pădure erau istoric abundente în Hawaii, statul având odată peste 50 de specii de păsări endemice; astăzi, au rămas doar 17 specii, multe cu mai puțin de 500 de exemplare rămase.
Zona vârfului este sacră pentru hawaiienii nativi
Zona din jurul craterului și zona vârfului parcului au fost îngrijite de hawaiienii nativi de peste 1.000 de ani, iar multe dintre siturile și zonele culturale menționate în cântece, incantații și legende tradiționale pot fi găsite acolo.
Districtul Kīpahulu protejează, de asemenea, un ahupua’a – o diviziune tradițională a terenului hawaiian care protejează resursele de la mare până la vârf.
