Când colegul de la PlanetaNoastra, Lloyd, a scris despre așa-numitele „substanțe chimice eterne” – sau substanțele perfluoroalchilate (PFAS) – și despre utilizarea lor extinsă în arhitectură, mai mulți comentatori s-au concentrat pe cât de greu le este persoanelor fizice să evite aceste substanțe. La urma urmei, ele sunt peste tot: PFAS sunt o clasă de 9.000 de compuși care se găsesc în puțuri de fracturare hidraulică (fracking), ambalaje alimentare, ustensile de gătit, produse cosmetice, ață dentară și chiar produse de protecție împotriva petelor. Și, după cum sugerează numele, ele persistă un timp ridicol de lung – sunt rezistente la degradare și se acumulează în mediu și în corpul uman.
Mai precis, un comentator pe nume ridahoan a sugerat că doar intervențiile la nivel guvernamental ar putea aduce cu adevărat o schimbare spre reformă:
Deși primele zile ale administrației Biden au adus o avalanșă de acțiuni și propuneri legislative privind PFAS, nu am văzut încă tipul de interdicție generală sau reclasificare a PFAS pe care mulți din comunitatea ecologistă o sperau în mod clar. De fapt, unii – cum ar fi directorul executiv al Food & Water Watch, Wenonah Hauter – au subliniat istoricul președintelui Joe Biden privind fracturarea hidraulică în timpul administrației Obama ca fiind un motiv pentru care ecologiștii vor trebui să continue să facă presiuni:
Din fericire pentru activiști, guvernul federal al SUA nu este singura entitate care analizează reglementarea PFAS. Statul Maine tocmai a adoptat o interdicție extinsă privind utilizarea tuturor substanțelor PFAS până în 2030, în toate scopurile, cu excepția cazurilor considerate „inevitabile”. Interdicția, care a intrat în vigoare joi, este o „premieră mondială”, potrivit Chemical & Engineering News.
Într-un comunicat de presă despre victorie, Sarah Doll, director național la Safer States – o rețea națională de diverse coaliții și organizații de sănătate ecologică – a declarat că succesul legii din Maine ar putea avea implicații enorme pentru producători pe viitor: „Această politică din Maine, care creează un precedent, se află în fruntea eforturilor statelor de a-și proteja cetățenii de substanțele chimice toxice și anunță industria că acum este momentul să treacă la alternative mai sigure.”
Desigur, Maine este un stat mic, așa că o interdicție acolo nu înseamnă automat victorie în altă parte. (Vermont a introdus o lege similară privind PFAS care a intrat în vigoare pe 1 iulie, restricționând utilizarea, vânzarea și producția acestora. Aceste restricții sunt încă la câțiva ani distanță.)
Cu toate acestea, așa cum se întâmplă adesea în astfel de lupte legislative, ne putem aștepta să vedem acțiuni similare în alte părți. Interdicțiile privind motoarele cu ardere internă, de exemplu – chiar și atunci când sunt la un deceniu sau mai mult distanță – influențează ceea ce investitorii și producătorii aleg să facă astăzi, iar o interdicție privind PFAS – oricât de regională – va face inevitabil același lucru.
Deoarece și țările europene analizează serios restricțiile privind utilizarea PFAS, ne putem aștepta să auzim mult mai multe despre acest subiect extrem de important. Puțini dintre noi pot elimina peste noapte aceste „substanțe chimice eterne” din casele și comunitățile noastre, dar putem continua să punem întrebări, să dăm telefoane, să semnăm petiții și să sprijinim grupurile de presiune care insistă pentru răspunderea producătorilor și o supraveghere legislativă robustă.
