Căștile și vestele reflectorizante pe șantierele de construcții chiar ajută?
Am scris recent despre ierarhia controalelor, unde Institutul Național pentru Securitate și Sănătate Ocupațională (NIOSH) sugerează ce ar trebui făcut mai întâi pentru a reduce rănirile și decesele la locul de muncă. Mulți activiști pentru ciclism o folosesc pentru a demonstra cum ar trebui să încetăm să ne facem griji cu privire la căști și îmbrăcăminte reflectorizantă (EIP – Echipament Individual de Protecție) și să facem ceva pentru a elimina pericolele.
© Queen Anne Greenways
Am remarcat că șantierele de construcții prezintă adesea riscuri de împiedicare, cădere și incendiu, dar toată lumea urlă despre căști și bocanci pentru că este mai ușor și mai ieftin decât curățarea șantierului sau lucrul în siguranță.
20 Niagara Street/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Mi-am amintit de ultimul proiect pentru a cărui construcție am fost responsabil, unde nu l-am lăsat să lucreze pe un instalator de antene parabolice (cu bocanci cu vârf metalic și cască de protecție) pentru că nu avea linie de siguranță. Imediat ce am plecat, a făcut-o oricum. Sau gips-cartoniștii care foloseau picioare de capră ilegale și cereau bani în plus pentru că am insistat să folosească schele legale. Faptul era, și este, că lucrul în siguranță încetinește muncitorii și costă bani, la fel cum construirea infrastructurii pentru pietoni și bicicliști încetinește șoferii și costă bani.
Acest lucru m-a făcut să pun întrebarea: „Căștile de protecție, vizibilitatea înaltă și bocancii de siguranță chiar funcționează pe șantierele de construcții, sau sunt doar ‘teatru’ de siguranță?”
© OSHA via Construct Connect
Când te uiți la modul în care au murit muncitorii în construcții în 2017, aproape 40% au murit în urma căderilor, cu cel mai mare număr de decese (69) din căderi de la o înălțime între 3,3 și 4,6 metri. Marea majoritate a căderilor sunt de la mai puțin de 6 metri înălțime, probabil pentru că se întâmplă pe șantierele de construcții de case, unde măsurile de siguranță și supravegherea sunt cele mai laxe. Conform lui Kendall Jones în Construct Connect,
Căderile fac parte din ceea ce OSHA numește „cele patru fatale”:
Următoarea cea mai mare cauză de deces au fost accidentele cu mașini și camioane în afara șantierului, apoi 80 au murit loviți de obiecte în cădere, 71 de muncitori au fost electrocutați și 59 au murit din cauza supradozelor de droguri sau alcool în timpul serviciului. Apoi „prinderea/strângerea între obiecte” – lovirea de vehicule de construcții, strivirea de echipamente, sau în urma prăbușirilor de structuri sau surpărilor, care au reprezentat 7,3% sau 50 de muncitori.
Acum, desigur, nu există nicio modalitate de a ști câte vieți au fost salvate pentru că oamenii nu au fost loviți de vehicule de construcții grație vestelor reflectorizante, sau câte obiecte în cădere nu au ucis pentru că muncitorul purta cască.
Dar căderile sunt cea mai mare cauză de deces, și aproape fiecare cădere poate fi prevenită prin utilizarea unui ham de siguranță sau a unei balustrade temporare adecvate, sau a unor schele construite corect. Aceasta înseamnă eliminarea pericolului. Aproape fiecare deces prin prindere/strângere poate fi prevenit prin ținerea oamenilor departe de echipamentele în mișcare. Aceasta înseamnă izolarea pericolului.
În postarea anterioară, am remarcat că drumurile noastre sunt ca niște șantiere de construcții; ai putea spune și că șantierele noastre de construcții sunt ca niște drumuri, mult „teatru” de siguranță, cu oameni care își pun veste, căști și bocanci, dar cu marea majoritate a deceselor cauzate de condiții nesigure, neglijență și grabă. Următoarea cea mai mare cauză de deces este prinderea/strângerea, unde oamenii și utilajele grele nu se potrivesc.
© Sean Marshall/ O zonă de siguranță pentru seniori, parte a Vision Zero din Toronto
Dacă ne pasă cu adevărat de decesele pe drumuri sau pe șantierele de construcții, sunt necesare aceleași acțiuni: îndepărtați și înlocuiți pericolele și izolați oamenii de pericol. Semnele și vestele ridicole nu vor rezolva problema.
Trebuie să decidem că salvarea vieților bicicliștilor, pietonilor și seniorilor este ceva ce vrem să facem, dar la fel ca în industria construcțiilor, nu există un stimulent real pentru a încetini (costă bani) și riscurile fac parte din afacere. Am văzut de asemenea că nu există un stimulent sau un interes real în a încetini mașinile sau a elimina benzi pentru infrastructura pietonală sau pentru biciclete. Sau, așa cum a remarcat un planificator în Regiunea Waterloo, „Sunt lucruri pe care le putem face pentru siguranță care ar reduce rapid numărul coliziunilor, dar ar fi extrem de incomode pentru oameni… Mi-ar plăcea să pot elimina decesele și rănirile grave, dar acest lucru ar putea avea efecte secundare care nu le plac oamenilor la fel de mult.”
Fie pe drumuri, fie pe un șantier de construcții, reducerea deceselor și rănirilor costă bani și încetinește lucrurile. Nu putem permite asta!
