În timp ce Conferința ONU privind Biodiversitatea (COP15) are loc de la distanță în această lună (11-15 octombrie 2021), directorii executivi ai unui număr de companii importante au semnat o scrisoare deschisă din partea coaliției Business for Nature către liderii mondiali, îndemnându-i să facă mai mult și să stabilească obiective mai ambițioase privind biodiversitatea.
Un acord de la Paris pentru natură
La COP15, care inițial trebuia să aibă loc în 2020, dar a fost amânată până în această lună, guvernele vor negocia noi ținte climatice și vor ajunge la un acord care va fi un „Acord de la Paris pentru natură”. A doua parte a conferinței, cea cu prezență fizică, va avea loc la Kunming, China, între 25 aprilie și 8 mai anul viitor.
Ca parte a obiectivului general al ONU ca oamenii să trăiască în armonie cu natura până în 2050, Convenția ONU privind Diversitatea Biologică a publicat în ianuarie un proiect de acord în 21 de puncte, care obligă semnatarii să își asume obiective pentru 2030 de a proteja cel puțin 30% din planetă, de a controla speciile invazive și de a reduce la jumătate poluarea cu plastic și nutrienți în exces.
Mulți au susținut, totuși, că aceste planuri nu sunt suficient de ambițioase, iar această scrisoare deschisă din partea coaliției Business for Nature este cea mai recentă încercare de a îndemna liderii mondiali să facă mai mult pentru a opri distrugerea lumii naturale.
De ce avem nevoie de un cadru clar precum Acordul de la Paris pentru natură? Eva Zabey a explicat clar situația în The Guardian:
„Ceea ce s-a întâmplat cu acordul de la Paris este că, odată ce există ambiție politică, aceasta oferă companiilor certitudinea de a investi, de a inova, de a-și schimba modelele de afaceri. Folosind limitele Pământului ca un cadru, companiile se pot asigura că își fac partea corectă.”
Business for nature
„COP15 a ONU privind Biodiversitatea este ultima și cea mai bună șansă a noastră de a inversa tendința pierderii biodiversității. Proiectul Cadrului Global post-2020 pentru Biodiversitate duce lipsă de ambiția și specificitatea necesare pentru a determina acțiunea urgentă necesară”, se arată în scrisoare. Aceasta îndeamnă liderii mondiali să accelereze și să extindă acțiunile, solicitând un cadru revizuit care să fie semnificativ și util pentru toată lumea.
„Trebuie să ne monitorizăm impactul asupra climei și naturii cu aceeași disciplină [cu care] ne monitorizăm profitul și pierderile”, a declarat pentru The Guardian Roberto Marques, director executiv al Natura & Co, compania din spatele The Body Shop și Aesop, și semnatar al scrisorii. „Cerem guvernelor să elimine și să redirecționeze toate subvențiile dăunătoare. Guvernele încă oferă multe subvenții pentru industrii și inițiative care sunt foarte dăunătoare naturii.”
Liderii de afaceri înțeleg că pierderea biodiversității este o amenințare existențială, dar văd și oportunitatea de afaceri. Un raport Swiss Re de anul trecut a constatat că mai mult de jumătate din PIB-ul anual al lumii – 42 trilioane USD – depinde de o biodiversitate bine funcțională și că aproximativ o cincime din țări riscă colapsul ecosistemelor. Ce este bun pentru natură este bun pentru afaceri, iar această înțelegere ar putea fi importantă în stimularea schimbării în lumea noastră capitalistă.
Istoric al eșecului în abordarea pierderilor de biodiversitate
COP15 de anul viitor din Kunming nu ar trebui să fie eclipsată de COP26, care are loc la Glasgow în noiembrie 2021. Abordarea pierderii biodiversității este la fel de importantă ca și abordarea schimbărilor climatice. Presiunea de a ajunge la un acord satisfăcător care să poată duce la schimbări reale și durabile este imensă.
La conferința COP10 desfășurată în Japonia în 2010, au fost convenite cele douăzeci de ținte de biodiversitate de la Aichi pentru a stopa distrugerea faunei sălbatice și a ecosistemelor. La mai bine de un deceniu distanță, lumea nu a reușit să atingă nici măcar una dintre aceste ținte. Acest istoric al eșecului face și mai importantă elaborarea unui cadru ambițios și obligatoriu.
În timp ce unii spun că planurile de a proteja 30% din suprafața terestră globală nu sunt suficient de ambițioase, alții susțin că ariile protejate nu reprezintă soluția. „Conservarea la scară mare” poate călca în picioare drepturile popoarelor indigene și poate eșua în protejarea naturii conform intențiilor. Mulți au cerut schimbări dramatice la modelele actuale de conservare, care nu au funcționat, precum și o abordare bazată pe drepturi.
Complexitățile justiției sociale și ale ecologismului fac din aceasta o problemă dificilă de descurcat. Dar trebuie să o descurcăm dacă vrem să oprim catastrofa.
