Companiile aeriene vând compensări de carbon de ani de zile – ia un zbor și plantează un copac. Nu costa mult și ne liniștea conștiințele vinovate. Este o știre veche, așa că linia aeriană australiană Qantas a venit cu o nouă abordare a vechii compensări cu nivelul lor Verde: obții recompense pentru că îți „cureți” restul vieții, știi, partea care nu implică avioane.
Alte activități care vor aduce puncte includ mersul pe jos la serviciu, instalarea de panouri solare sau contribuția la eforturile de salvare a Marii Bariere de Corali, chiar dacă Marea Barieră de Corali este distrusă de schimbările climatice cauzate de emisiile de dioxid de carbon (CO2), inclusiv cele provenite de la avioanele Qantas. CEO-ul Qantas, Alan Joyce, vorbește cu entuziasm despre sustenabilitate:
Este greu să știi de unde să începi cu asta, poate cu George Monbiot în 2006, când compensările de carbon au fost oferite pentru prima dată de companiile aeriene. El a scris ceea ce ar putea fi un răspuns direct la afirmația lui Joyce despre compensări ca fiind o soluție pe termen scurt:
Dar Monbiot subliniază și un aspect legat de compensările tradiționale de carbon: copacii au nevoie de timp să crească. El menționează: „Aproape toate schemele de compensare a carbonului necesită timp pentru a recupera emisiile pe care le eliberăm astăzi.”
Schema Qantas este interesantă deoarece mersul pe jos în loc de condus chiar previne emisiile de carbon acum, la fel ca instalarea de panouri solare atunci când ai electricitate generată pe cărbune. Dacă ar fi măsurată kilogram la kilogram de CO2, ar fi o formă de bugetare a carbonului, nu diferită de ceea ce am încercat să fac în cartea mea recentă, „Living the 1.5 Degree Lifestyle.”
Problema este că zborurile din Australia sunt lungi; de la Melbourne la Los Angeles sunt 7.921 mile sau 12.778 kilometri, cu 195 de grame de carbon pe kilometru, totalizând 2.491 kilograme de CO2. Ar trebui să mergi pe jos 14.567 de kilometri în loc să conduci pentru a compensa cu adevărat emisiile de carbon ale acelui singur zbor. Asta nu este probabil să se întâmple, iar aceste compensări sunt de fapt doar de formă.
Expertul climatic Ketan Joshi a studiat în Australia și l-am contactat pentru părerea sa despre asta. El a menționat într-un tweet: „Logica defectă și nebună a compensării – cuplarea fiecărui pas înainte cu un pas mare înapoi – a devenit cu adevărat modul implicit de gândire pentru aceste companii. Creează o deconectare totală de la problema reală. Intenționat, desigur.”
În vremuri mai simple, când compensările erau noi, Monbiot a remarcat că sunau grozav. „Fără a necesita vreo schimbare socială sau politică și cu un cost infim pentru consumator, problema schimbărilor climatice este rezolvată. După ce am dat câțiva bănuți, putem dormi liniștiți din nou.”
Dar problemele emisiilor provenite de la zboruri nu pot fi înlăturate atât de ușor. Aviația rămâne o problemă aproape insolubilă și este destul de greu să ajungi în și din Australia fără ea. Așa că să nu pretindem că aceste compensări personale care ne fac să ne simțim bine vor face o diferență. Așa cum a concluzionat Monbiot cu mult timp în urmă: „Acum poți cumpăra complacere, apatie politică și autosatisfacție. Dar nu poți cumpăra supraviețuirea planetei.”
