În timp ce verificam știrile zilele trecute, am observat că The Guardian avea două povești legate de climă despre operațiuni de urgență pentru salvarea animalelor. Erau salvări de broaște țestoase din cauza scăderii temperaturii apei mării și hrăniri de urgență pentru lamantini în Florida. Iată mai multe din povestea lui Jessica Glenza despre situația disperată cu care se confruntă lamantinii și prietenii lor umani, care recurg la hrănirea manuală a acestor mamifere iconice cu căpățâni de salată romană:
Bănuiesc că vom vedea o cerere mult mai mare pentru acest tip de muncă. Și mulți dintre noi tânjim după povești care relatează despre ea. La urma urmei, într-o lume marcată de perturbări climatice, pierdere a habitatului și alte amenințări periculoase la adresa biodiversității, e reconfortant să citești despre eforturi eroice de a ajuta natura să își revină. Fie că este vorba de un peisagist conștient de climă care colectează semințe și oferă gratuit specii native, fie de un pilot de dronă care salvează animale după dezastre naturale, PlanetaNoastra publică, de asemenea, o mulțime de povești despre eforturi eroice de a da o mână de ajutor.
Trebuie să avem grijă, însă, să ne amintim că acestea sunt eforturi de ultimă instanță pentru a minimiza daunele – nu o alternativă viabilă la prevenirea acelor daune în primul rând. La urma urmei, deși oamenii pot interveni pe termen scurt pentru a ajuta animalele sau plantele să supraviețuiască în timp ce se adaptează, există un punct în care perturbarea ecosistemului și/sau pierderea habitatului este atât de severă încât niciun nivel de soluții paleative nu va ajuta populațiile afectate să își revină. Nu numai atât, dar dacă ne bazăm prea mult pe eforturile de salvare de la capătul liniei, există pericolul ca doar speciile „sexy” sau notabile – și/sau cele care există în proximitatea oamenilor și, prin urmare, sunt observate – să primească ajutorul de care au nevoie.
Ca în majoritatea situațiilor, totuși, aceasta nu este o situație de tip „ori/ori”. Salvarea animalelor și eforturile de conservare de urgență vor fi o componentă critică importantă a răspunsului nostru la criza climatică. Dar ele vor trebui extinse în paralel cu eforturile de a lăsa combustibilii fosili în pământ, de a reforma practicile agricole și de a reimagina așezările umane și tehnologiile pentru a se adapta mai bine naturii și a aborda cauzele profunde ale pierderii biodiversității.
Vestea bună este că eforturile de salvare pot și ar trebui să servească drept o poartă de intrare pentru a ajuta oamenii să înțeleagă natura reală a crizei. Când am vizitat incredibilul Centru de Salvare și Reabilitare a Broaștelor Țestoase Marine Karen Beasley din Surf City, Carolina de Nord, vara aceasta, a atras o mulțime diversă de turiști. Având în vedere natura polarizată și politizată a discuțiilor despre mediu, bănuiesc că vor fi fost vizitatori care au fost sceptici, și poate chiar ostili, discuțiilor despre schimbările climatice sau despre impactul consumismului asupra mediului. Și totuși, ghizii noștri au explicat clar că există cauze profunde pentru pericolele cu care se confruntă broaștele țestoase marine. De la plastic la încălzirea oceanelor și la contrabanda cu specii pe cale de dispariție, au discutat aceste amenințări în detaliu – iar publicul lor a ascultat în prezența unor broaște țestoase loggerhead maiestuoase, care cântăresc aproximativ 136 de kilograme și arată ca niște dinozauri gigantici.
La fel ca mulți oameni conștienți de climă, pot deveni destul de descurajat și furios când aud pe alții respingând sau minimalizând amenințarea cu care ne confruntăm. Și mărturisesc că sunt momente când m-am temut că eforturile de salvare a animalelor drăguțe sau fotogenice ar putea fura lumina reflectoarelor de la munca importantă de închidere a conductelor, reconstrucția infrastructurii energetice și refacerea economiei noastre fără emisii.
Apoi aud despre navigatori care își vor schimba voluntar programul de navigație pentru a ajuta la transportul unei broaște țestoase marine rănite acolo unde poate primi ajutor. Și încep să mă întreb cum putem valorifica acest altruism către o schimbare culturală mai amplă.
