Gătitul afară era odată o practică obișnuită; sobele se încălzeau greu și făceau casa incomodă. Lucrul logic de făcut era să te muți afară. Apoi, aragazurile electrice și pe gaz au devenit comune, urmate de aerul condiționat centralizat, așa că nimeni nu se mai gândea de două ori să plătească electricitate sau gaz pentru a încălzi casa în timp ce gătea, și apoi să plătească din nou pentru a o răcori după.
Acum o sută cincizeci de ani, cei bogați s-ar fi putut bucura de bucătării de vară elaborate, precum cea de mai sus, la Ferma Loucks din Upper Canada Village. Soba ar fi funcționat toată ziua pentru copt, conservat, înăbușit sau fript. Nu-ți dorești asta în casa ta.
În anii ’50, gătitul în aer liber a devenit o activitate recreativă, axată în principal pe bărbați și grătar. Uneori, echipamentul depășea elementele de bază, cum ar fi acest General Electric Partio (sus). Avea un aragaz, un cuptor, un rotisor și un grătar cu cărbuni. Președintele Dwight Eisenhower a avut unul în Palm Springs și l-a numit „cel mai fantastic lucru pe care l-ai văzut vreodată”.
Dacă Ike ar mai fi vizitat Palm Springs, Partio nu ar fi băgat în seamă; tendința printre cei 1% din zilele noastre este bucătăria monstruoasă în aer liber cu de toate: frigidere, cuptoare, blendere pentru margarita, tot ce ai avea în interior plus grătarul. Costă zeci de mii de dolari și sunt folosite de câteva ori pe an. Majoritatea sunt inestetice; unele, precum WWOO prezentată mai sus, sunt uimitoare, dar totuși un exces nenorocit.
Ike s-ar fi frământat că complexul bucătărie-industrial ruinează America.
Uneori, arhitectul poate fi cu adevărat ingenios, așa cum a fost Fabio Galeazzo în Sao Paulo; întreaga bucătărie se rotește în jurul unei coloane mari, astfel încât să poată fi fie în interior, fie afară. Acest lucru este ingenios, dar instalațiile sanitare pot deveni complicate.
Apoi, există întreaga tendință către bucătăria „loose fit” (cu potrivire lejeră) cu piese separate, oricare dintre ele putând fi pe roți și putând fi mutată sau rearanjată după bunul plac (în funcție de racordurile utilităților). Cea mai drăguță este probabil CunKitchen de la JokoDomus. O poți împinge oriunde.
Bucătăria se schimbă, iar bucătăria în aer liber la fel
Mi-am dat seama în timp ce scriam despre și apoi vizitam apartamentul LifeEdited din Life-ul fondatorului PlanetaNoastra, Graham Hill. Scriam despre ce putem învăța de la echipamentul de camping, cum este ușor și minimalist, iar echipamentul de bucătărie ar trebui să urmeze același principiu. Iar Graham a făcut exact asta, eliminând aragazul încorporat în favoarea elementelor portabile cu inducție pe care le conectezi la priză după cum este necesar. Sunt atât de eficiente încât nu ai nevoie de nimic mai mare. Oricine cu un balcon sau o curte ar putea pur și simplu să le ia afară.
Snowpeak din Japonia produce sobe de camping și seturi de bucătărie minimaliste, uimitoare, pe care cineva le-ar folosi cu plăcere în interior (nu grătarul cu cărbuni, desigur).
Mark Bittman a remarcat că tot ce ai nevoie cu adevărat este „O sobă, o chiuvetă, un frigider, câteva oale și tigăi, un cuțit și câteva linguri de servire. Tot restul este opțional.” Pe măsură ce ne mutăm în spații mai mici și căutăm o mobilitate mai mare, poate că soba, chiuveta și frigiderul pot deveni și ele mai mici și mai mobile.
