Fie că este vorba de lăsarea tulpinilor goale de plante ca locuri de cuibărire sau de crearea unui adăpător pentru albinele native, PlanetaNoastra nu duce lipsă de sfaturi și trucuri pentru practici de grădinărit mai prietenoase cu polenizatorii. Totuși, dacă ai doar o mică grădină urbană de întreținut, poate fi uneori tentant să-ți dorești mult mai mult spațiu cu care să ajuți prietenii noștri pufoși și zburători. Se pare, însă, că mărimea nu contează chiar atât de mult.
Cel puțin, acestea sunt constatările unui articol, intitulat „Turnover in floral composition explains species diversity and temporal stability in the nectar supply of urban residential gardens” (Fluctuațiile în compoziția florală explică diversitatea speciilor și stabilitatea temporală în aprovizionarea cu nectar a grădinilor rezidențiale urbane), publicat recent în Journal of Applied Ecology. Nicholas E. Tew de la Universitatea din Bristol și echipa sa au descoperit — pe baza unui studiu a 59 de grădini urbane din Bristol, Anglia — că, deși cantitatea de nectar produsă de grădinile urbane variază mult, variația are puțin de-a face cu mărimea unei grădini. În schimb, factori precum practicile de grădinărit și, în mod interesant, bunăstarea relativă a unui cartier au fost mult mai strâns corelați.
Studiul a mai constatat că grădinile urbane nu sunt doar o sursă critică de hrană și habitat pentru polenizatori, ci că nicio grădină individuală nu este un refugiu de sine stătător. În schimb, ele sunt cel mai bine văzute ca un mozaic de resurse care, atunci când sunt combinate, devin mai mult decât suma părților lor.
Tew, autorul principal, a declarat pentru The Guardian că unul dintre motivele principale pentru care mărimea este mai puțin importantă decât practicile de gestionare este pur și simplu că marea majoritate a producției de nectar are loc în jurul marginilor grădinilor, sub formă de arbuști și alte plante de amenajare peisagistică. Deoarece majoritatea grădinilor britanice, mari și mici, sunt compuse din peluze și/sau suprafețe pavate, mărimea parcelei în sine este puțin probabil să aibă un impact uriaș asupra aprovizionării cu nectar.
Se schimbă această ecuație atunci când peluzele sunt gestionate diferit? Tew a spus pentru PlanetaNoastra prin e-mail:
„Peluzele pot oferi multă hrană dacă sunt gestionate pentru a fi foarte bogate în flori (tăiate mai rar și solul nefertilizat). Am găsit foarte puține grădini în care florile de gazon au constituit o proporție mare din resursele de nectar, parțial pentru că foarte puține erau bogate în flori (loc enorm pentru îmbunătățire), dar și pentru că arbuștii pot avea mult mai multe flori într-un spațiu mic. Înlocuirea peluzelor cu mai multe borduri și arbuști înfloriți ar crește aprovizionarea cu hrană, dar lăsarea peluzelor să crească lungi și înflorite poate fi grozavă pentru nectar și alte resurse (de exemplu, locuri de cuibărire pentru bondari și plante gazdă pentru omizi).”
Studiul a fost realizat în Bristol, Anglia, ceea ce ridică întrebarea dacă rezultatele sale pot fi aplicate la nivel global. Tew a explicat pentru PlanetaNoastra că, deși anumite particularități pot diferi, principiile generale se aplică probabil.
„Deși forma precisă a curbei sezoniere de aprovizionare cu nectar și contribuțiile taxonilor specifici de plante vor diferi în alte orașe și ani”, a spus Tew, „descoperirile generale privind variabilitatea extremă și rotația în cadrul grădinilor individuale, dar stabilitatea temporală pe mai multe grădini, sunt foarte probabil să se aplice în alte orașe, deoarece principiul conform căruia grădinile cuprind multe parcele mici de habitat care diferă independent în gestionarea lor rămâne valabil indiferent de locație.”
În ceea ce privește ceea ce grădinarii pot face în mod specific, Tew a sugerat prioritizarea arbuștilor, plantelor cățărătoare și copacilor – acestea au constituit majoritatea aprovizionării cu nectar în studiu. De asemenea, a încurajat plantarea de flori tubulare, deschise, adânci, care devin importante mai târziu în an pentru sirfide și albine solitare. Și a recomandat asigurarea unei înfloriri pe tot parcursul anului și a unei varietăți de habitate diferite pentru a sprijini polenizatorii în diferite etape ale ciclurilor lor de viață.
Nu este surprinzător, cercetarea susține o mare parte din ceea ce expertul în permacultură al PlanetaNoastra, Elizabeth Waddington, a sfătuit în articolele sale. Fie că este vorba de alegerea plantelor prietenoase cu albinele, proiectarea și întreținerea unei grădini pentru bondari, sau de a-ți lăsa gazonul să fie puțin mai puțin îngrijit (și mult mai interesant!), principiile generale par să încurajeze diversitatea, să accepte puțină dezordine și să planteze o mulțime de flori.
Pare ușor. Și acum că știm că putem face asta la orice scară și că putem face o diferență reală, există chiar mai multe motive să începem primăvara viitoare.
