A trecut o lună de când a sosit mica mea turmă nouă și am avut parte de ceva emoții neașteptate.
Acum sunt un proprietar mândru de găini. În fiecare dimineață, le las pe găinile mele să iasă din micul lor coteț într-o zonă împrejmuită, unde își petrec ziua căutând insecte, dormind în iarbă și zburând până la punctul lor de observație preferat de pe acoperișul cotețului pentru a privi ce se întâmplă. Până la ora 21:00, au urcat pe rampă în casa lor și s-au cuibărit pentru noapte; tot ce fac este să închid ușa, iar ciclul reîncepe a doua zi dimineața.
A trecut doar o lună de când am luat aceste găini, dar sosirea lor a fost mult așteptată. Procesul a început toamna trecută când am cerut consiliului local să permită creșterea găinilor în curte – o cerere care a stârnit mari controverse printre consilieri și publicul larg. Au fost ținute discursuri pasionale de ambele părți ale dezbaterii și au fost publicate scrisori argumentate în ziarul local, dar în cele din urmă a fost acordată aprobarea – un proiect pilot pe doi ani, cu maximum 5 găini și fără cocoși.
Mi-am comandat păsările de la un fermier din Kincardine, Ontario, care crește o rasă rară de patrimoniu numită Chantecler. Aceasta este o rasă cu adevărat canadiană de găini, dezvoltată de un călugăr din Quebec la începutul anilor 1900, care dorea o pasăre cu dublu scop (utilă atât pentru ouă, cât și pentru carne) care să fie foarte rezistentă la frig. Livestock Conservancy scrie:
