Puii masculi sunt nedoriți atât de fermierii industriali, cât și de proprietarii de găini din curtea casei.
Când am luat o mică turmă de găini de curte vara trecută, două dintre cele cinci păsări s-au dovedit a fi cocoși. Primul a început să cânte în câteva săptămâni. A trebuit să-l returnez fermierei, deoarece cocoșii nu sunt permiși în oraș. Al doilea, pe care copiii mei îl numiseră Princess, nu și-a dezvăluit sexul timp de încă două luni. Apoi, dintr-o dată, a avut o creștere rapidă, i-au crescut pene mai zburlite și a început să scoată sunete ciudate, grohăite, care se deosebeau de cloșitul vesel al găinilor. Pe măsură ce sunetele au căpătat forță și persistență, a trebuit să o returnez pe Princess fermierei. Mi-a dat două găini în schimb.
Am fost tristă să văd cocoșii plecând, pentru că îmi plăcea cântecul lor. Sigur, au fost zile în care se auzea ca o mică fermă aglomerată în spate și vedeam cum oamenii își întorc capul cu curiozitate în timp ce treceau pe lângă casă, dar asta îmi amintea de zilele mele trăite în nord-estul Braziliei, unde găinile umblă pe străzi și cocoșii sunt ceasul deșteptător al tuturor. Într-o lume în care suntem conectați la sursa hranei noastre, ar trebui să auzim găini. De asemenea, aș susține că „cucurigu-ul” lor era mult mai puțin neplăcut decât câinii lătrători ai vecinilor mei.
Aparent, incapacitatea de a identifica cocoșii este o problemă reală pentru mulți proprietari de găini din curte. Karin Brulliard, scriind pentru Washington Post (paywall), o numește „o confruntare între idealurile bucolice ale crescătorilor urbani și suburbani – o notă de farmec rural, promisiunea ouălor proaspete – și realitățile dure ale ordonanțelor locale.”
Ea explică că majoritatea furnizorilor de ouă angajează „sexatori” profesioniști pentru a examina puful și zonele intime ale puilor pentru a le identifica sexul, dar că furnizorii spun că au dreptate doar în 90% din cazuri. Puii masculi sunt de obicei uciși imediat ce sunt identificați, adesea măcinați de vii, deoarece nu sunt considerați animale deosebit de utile – nu pot depune ouă sau nu sunt rasa potrivită pentru consum.
Fermiera căreia i-am returnat cei doi cocoși avea cel puțin o duzină de cocoși superbi plimbându-se prin ferma ei. Ea crește o rasă veche numită Chantecler, care este cu dublu scop, ceea ce înseamnă că păsările sunt bune atât pentru ouat, cât și pentru consum. Cocoșii, mi-a spus ea, vor rămâne la fermă până când, în cele din urmă, vor ajunge într-un ceaun.
© Anna Acheson (folosit cu permisiunea) – Una dintre găinile mele Chantecler de un alb pur, care nu au creastă pe cap pentru a fi mai rezistente la frig, deși acest lucru face mai dificilă identificarea masculilor.
Dacă aș fi știut la vremea respectivă, aș fi putut încerca un Colier Anti-Cântat înainte de a contacta fermiera. Este o invenție interesantă creată de un cuplu din Michigan care s-au trezit cu un cocoș de care nu doreau să scape. Brulliard îl descrie:
Inutil să spunem, este o situație dificilă pentru toată lumea. Adăposturile pentru animale sunt la capacitate maximă când vine vorba de cocoși, deoarece nimeni nu îi vrea pe cont propriu; nu sunt exact ideea cuiva despre un animal de companie ideal pentru adopție. Proprietarii de găini, chiar dacă li se permite să aibă cocoși, de obicei nu vor mai mult de câțiva, deoarece aceștia nu servesc niciun scop practic în afară de a apăra găinile și a fertiliza ouăle.
Nu știu cum ar arăta o soluție, dar îmi doresc ca atitudinea societății față de cocoși să se schimbe. Nu este nevoie să fie diabolizați așa cum sunt, nici să le fie interzisă prezența în micile turme urbane. Sunt păsări magnifice, pline de umor și energice, demne de atenția și respectul nostru.
