Pietonabilitatea (Walkability) este definită clar de organizația non-profit 8-80 Cities:
Acest aspect a fost înțeles de mulți ani și este măsurat de Walkscore, algoritmul care măsoară numărul de restaurante și farmacii din jurul unei adrese. Dar a doua parte a definiției 8-80 nu este la fel de bine înțeleasă sau măsurată:
Aici eșuează multe dintre orașele noastre, în special pentru persoanele în vârstă, tineri și cei cu dizabilități. Unele orașe par, de fapt, să facă mersul pe jos cât mai dificil posibil și să-i descurajeze pe cei care folosesc cadre de mers sau scaune cu rotile.
Un exemplu din locul unde locuiesc
Să ne uităm la această porțiune a unei străzi populare din Toronto, aproape de locul unde locuiesc; are tot ce-i trebuie conform Walkscore: magazine, restaurante, numiți ce vreți. Puteți găsi orice aici, așa că obține un Walkscore de 98.
Dar dacă vă uitați la trotuarul în sine, este aproape impracticabil într-o zi frumoasă. Jardinierele mari înălțate ocupă jumătate din trotuar, iar apoi comercianții și restaurantele ocupă și mai mult spațiu cu panouri publicitare, mese și altele. Chiar și rampele minunate pentru scaune cu rotile de la organizația caritabilă Stopgap, care fac magazinele accesibile pentru utilizatorii de scaune cu rotile, devin un risc de împiedicare pentru oricine merge pe jos. Într-o zi însorită, această stradă nu este confortabil de parcurs pe jos pentru nimeni, dar este de-a dreptul imposibilă pentru oricine cu un cadru de mers sau un scaun cu rotile.
Se pare că, dacă nu ești tânăr și în formă, nu ai o vedere perfectă și nu împingi un cărucior pentru copii sau mergi cu un copil, multe străzi din orașele noastre nu sunt deloc practicabile pe jos — chiar și străzile care obțin un Walkscore de 98.
În minunata sa nouă carte „Walkable City Rules: 101 Steps to Making Better Places” (Reguli pentru un Oraș Pietonabil: 101 Pași pentru a Crea Locuri Mai Bune), Regula 4 a lui Jeff Speck este „Vindeți Pietonabilitatea pe Baza Echității”. Într-un fragment din carte apărut în Greater Greater Washington, el notează:
- Rollability (Capacitate de rulare). Pietonabilitatea nu mai este suficientă. Sau –
- Strollerability (Capacitate pentru cărucioare), pentru persoanele cu copii. Sau –
- Walkerability (Capacitate pentru cadre de mers), pentru persoanele în vârstă care folosesc cadre de mers. Sau
- Seeability (Capacitate de vizibilitate), pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Trotuarele noastre trebuie să permită toate acestea. Și nu putem uita
- Seatability (Capacitate de a sta jos) – locuri unde să stai jos și să te odihnești, sau
- Toiletability (Capacitate de a merge la toaletă) – locuri unde să mergi la baie. Toate acestea contribuie la transformarea unui oraș într-un loc utilizabil pentru toată lumea.
Evident, avem nevoie de un termen mai larg pentru asta
Avem nevoie de un cuvânt nou, ceva precum activemobility (mobilitate activă) sau activeability (capacitate activă), care să acopere toate modalitățile prin care oamenii se deplasează pe trotuare și ce alte facilități au nevoie pentru a reuși. (Sunt deschis la sugestii pentru un cuvânt mai bun.)
Frances Ryan a scris un articol minunat în The Guardian în care a răsturnat ideea de dizabilitate, menționând că s-ar descurca perfect dacă infrastructura adecvată ar fi la locul ei. Problema nu este ea; este orașul în care locuiește.
Ea continuă să se plângă de lipsa toaletelor accesibile și de faptul că „atât cititorii bărbați, cât și cei femei mi-au spus că folosesc în mod obișnuit ‘scutece pentru adulți’ în călătoriile lungi, deși nu suferă de incontinență, deoarece stațiile nu au facilități. Alternativa este să nu călătorești niciodată.”
Pe măsură ce 75 de milioane de persoane din generația baby boomers îmbătrânesc, vor deveni din ce în ce mai limitate de problemele de vedere, auz și mobilitate în deteriorare. Nu vor suporta să nu călătorească niciodată și vor fi persoanele cu bani pentru a susține restaurantele, magazinele și hotelurile.
Momentul pentru a începe să ne reparăm străzile și infrastructura pentru a le veni în întâmpinare este acum.
