Una dintre cele mai rare insecte din lume, albina uriașă a lui Wallace, a fost găsită în Indonezia.
În 1858, naturalistul britanic Alfred Russel Wallace a descoperit o albină formidabilă în timp ce explora insula indoneziană Bacan. Cu o anvergură a aripilor de aproximativ șase centimetri și jumătate – la fel de lungă ca un deget mare uman – și de patru ori mai mare decât o albină de miere europeană, Wallace a descris femela ca fiind „o insectă mare, neagră, asemănătoare cu o viespe, cu fălci imense, precum un gândac-cerb”. Și astfel, albina uriașă a lui Wallace (Megachile pluto) a intrat în lumea literaturii științifice.
Acum recunoscută ca fiind cea mai mare albină din lume, în ciuda dimensiunilor sale enorme, nu a mai fost văzută până în 1981, când entomologul Adam Messer a redescoperit-o în Indonezia. Observațiile lui Messer asupra comportamentelor sale – cum ar fi modul în care își folosea fălcile uriașe pentru a aduna rășină și lemn pentru cuiburile sale – au oferit unele informații, dar totuși, albina a rămas, în general, greu de găsit. Nu a mai fost văzută timp de decenii, devenind „sfântul Graal” al albinelor.
Dar acum, îndrăzneața albină a fost redescoperită încă o dată, conform Global Wildlife Conservation. În ianuarie, o echipă de căutare care și-a propus să găsească și să fotografieze albina uriașă a lui Wallace a avut succes în Indonezia, aducând speranța că specia ar putea încă să prospere în păduri.
„A fost absolut uluitor să văd acest ‘buldog zburător’ printre insecte despre care nu eram siguri că mai există, să avem dovezi reale chiar acolo, în fața noastră, în sălbăticie”, a declarat Clay Bolt, un fotograf de istorie naturală specializat în albine, care a făcut primele fotografii și videoclipuri cu specia vie, după ce a petrecut ani de zile cercetând tipul corect de habitat împreună cu partenerul de călătorie, Eli Wyman. „Să văd cu adevărat cât de frumoasă și de mare este specia în viață, să aud sunetul aripilor sale uriașe vibrând pe măsură ce zbura pe lângă capul meu, a fost pur și simplu incredibil. Visul meu este să folosesc acum această redescoperire pentru a ridica această albină la statutul de simbol al conservării în această parte a Indoneziei și un motiv de mândrie pentru localnici.”
© Simon Robson
„Redescoperirea lui Messer ne-a oferit unele informații, dar încă știm aproape nimic despre această insectă extraordinară”, a declarat Eli Wyman, membru al echipei și expert în albine, entomolog la Universitatea Princeton și fost angajat al Muzeului American de Istorie Naturală, care deține un singur specimen istoric de albină uriașă a lui Wallace. „Sper ca această redescoperire să declanșeze cercetări viitoare care ne vor oferi o înțelegere mai profundă a istoriei vieții acestei albine cu totul unice și vor fundamenta orice eforturi viitoare de a o proteja de dispariție.”
Aceasta este a doua redescoperire a uneia dintre cele 25 cele mai căutate specii ale Global Wildlife Conservation – specii care au ieșit din atenția publică și despre care se teme că au dispărut. Având în vedere titlurile alarmante, recente, că insectele ar putea dispărea într-un secol, cu cât putem afla mai multe despre cele pe cale de dispariție, cu atât putem acționa mai mult pentru a le proteja. Între timp, este reconfortant să știm că în pădurile din Indonezia, există albine de mărimea păsărilor care își văd de treaba lor.
Pentru o lectură interesantă, consultați relatarea lui Bolt despre descoperire aici.
