Toată lumea vorbește despre hidrogen în aceste zile. Eu am fost sceptic în privința sa timp de ani de zile: La începuturile PlanetaNoastra, era promovat de industria nucleară, care urma să furnizeze electricitatea necesară producerii hidrogenului „verde”. Propagandiștii nucleari au amuțit după dezastrele de la Fukushima din 2011, dar apoi industria combustibililor fosili a preluat ștafeta cu hidrogenul „albastru” obținut din gaz natural. Hidrogenul urma să fie apoi pompat în celule de combustibil pentru a produce electricitate, ceea ce practic îl transforma într-o baterie cu performanțe foarte slabe. De aici și negativismul meu.
Multe s-au schimbat în ultimul deceniu. Bateriile reale au devenit mult mai bune și mai ieftine, iar aproape nimeni nu mai vorbește despre hidrogen ca despre o baterie. Dar se vorbește despre utilizarea sa în producția de oțel și ca și combustibil pentru avioane și nave.
De asemenea, se discută mult despre curățarea cantităților imense de hidrogen care sunt acum produse din combustibili fosili. În discuția noastră anterioară despre culorile hidrogenului, am enumerat hidrogenul „gri” – obținut prin reformare cu abur de metan (SMR) din gaz natural și care reprezintă aproximativ 71% din piață – dar nu am menționat hidrogenul „maro” sau „negru” obținut din cărbune, care reprezintă o proporție enormă, de 28% din piață, și despre care se vorbește rar.
Hidrogenul maro
Hidrogenul maro este cel mai vechi „copil” din bloc și pare atât de primitiv. Așa era produs „gazul de oraș” în secolul al XIX-lea, până la mijlocul secolului al XX-lea, când a fost înlocuit cu așa-numitul gaz „natural”.
Practic, iei cărbune și îl expui la oxigen și abur sub presiune înaltă, obținând ceea ce se numește acum „gaz de sinteză” (syngas), un amestec de hidrogen și monoxid de carbon. De aceea, în filmele și romanele vechi, oamenii mureau din cauza gazului – monoxidul de carbon este mortal și inodor.
Producerea unui kilogram de hidrogen maro emite 20 de kilograme de dioxid de carbon, comparativ cu 12 kilograme de dioxid de carbon per kilogram de hidrogen gri obținut din gaz natural. Iar cantitatea de gaz maro produsă este uriașă. Conform Allied Market Research, piața valorează 30,4 miliarde de dolari și va crește la 40 de miliarde de dolari până în 2030, în principal din China și India, și majoritar pentru procese industriale precum producția de îngrășăminte și rafinarea petrolului.
Nu se menționează dacă va exista vreun proces de captare și stocare a CO2-ului produs în această creștere masivă. Hidrogenul maro este o problemă uriașă despre care nimeni nu pare să vorbească.
Hidrogenul turcoaz
Acesta este noul „copil” din bloc: tratează gazul natural cu plasmă la temperatură înaltă într-un recipient fără oxigen pentru a separa carbonul de hidrogen din metan, care este componenta principală a gazului natural. Deoarece nu există oxigen, carbonul este solid, cunoscut sub numele de negru de fum (carbon black), care are utilizări industriale și poate chiar fi îngropat pentru a îmbunătăți solul.
Conform Reuters, industria germană de gaz natural a cerut recent noului guvern 902,56 milioane de dolari (800 de milioane de euro) pentru a construi fabrici de producție. „Potențialul hidrogenului turcoaz nu a fost suficient utilizat în trecut”, a declarat Timm Kehler, președintele lobby-ului Zukunft Gas, la o conferință de presă virtuală.
Hidrogenul turcoaz este un subiect fierbinte în prezent în Regatul Unit, o companie, HiiROC, promițând unități de dimensiunea containerelor de transport care pot produce hidrogen la fel de ieftin ca reformarea cu abur de metan, dar fără emisii, și la o fracțiune din costul hidrogenului „verde” obținut prin electroliză.
O companie canadiană, PyroGenesis, a dezvoltat un „proces pentru producerea hidrogenului din metan și alți hidrocarburi ușoare utilizând plasmă termică fără a genera GAC (gaze cu efect de seră)”. Conform comunicatului de presă:
Hidrogenul turcoaz poate fi mai ieftin decât electroliza, dar utilizează în continuare gaz natural ca materie primă, ceea ce mulți consideră problematic având în vedere cât de mult metan se pierde în timpul producției sale. Dar industria gazului va insista probabil pe această variantă și vom auzi mai multe despre ea.
Stați, mai e: hidrogenul violet
Hidrogenul violet este produs prin electroliză utilizând energie nucleară și este luat în considerare de Comisia Europeană. Conform Euroactiv, „Utilizarea energiei nucleare pentru producția de hidrogen este cunoscută sub numele de „hidrogen violet” și oferă beneficiul emisiilor reduse de carbon în comparație cu cel produs din gaz natural – sau hidrogen gri – care este în prezent cel mai răspândit”. Francezii insistă ca acesta să fie considerat verde și sustenabil.
Alții îl numesc hidrogen roz. Și mai există hidrogenul roșu, produs prin „spargerea catalitică la temperatură înaltă a apei utilizând energia termică nucleară ca sursă de energie”.
Bănuiesc că vom auzi mult despre hidrogenul turcoaz și violet în următorii câțiva ani, alături de o nouă culoare pentru hidrogenul maro care include captarea și stocarea carbonului, pentru a-l face să sune mai frumos, pe măsură ce industriile nucleară și a combustibililor fosili caută colace de salvare și subvenții pentru a rămâne pe piață. S-ar putea să rămânem fără culori.
