Responsabilitatea extinsă a producătorului (REP) se referă la o abordare politică în care producătorii primesc responsabilitate (financiară și/sau fizică) pentru impacturile asupra mediului ale produselor lor pe întreaga durată de viață a produsului. Bazată pe principiul poluatorul plătește, această abordare impune producătorilor să finanțeze costurile reciclării sau eliminării produselor pe care consumatorii nu le mai doresc.
REP își propune să transfere costurile asociate cu gestionarea și coordonarea eliminării deșeurilor solide de la municipalitățile locale. Odată cu această schimbare, producătorii trebuie să își internalizeze costurile de gestionare a produselor la sfârșitul ciclului de viață, ceea ce le creează un stimulent să producă și să vândă produse cu o durată de viață mai lungă, reciclabile, care necesită mai puține resurse și sunt mai puțin toxice. REP include toate impacturile din amonte implicate în selecția materialelor pentru produse, impacturile din procesul de producție și impacturile din aval rezultate din utilizarea și eliminarea produselor.
Evoluția REP
Termenul „responsabilitate extinsă a producătorului” a fost folosit pentru prima dată în 1990, de către un profesor suedez, Thomas Lindhqvist, care a introdus ideea ca producătorii să fie responsabili pentru produsele lor la Ministerul suedez al Mediului. Primul exemplu de REP a apărut în Germania în 1991, unde a fost introdus un sistem dual de colectare a deșeurilor, prin care producătorii preluau ambalajele menajere alături de colectările municipale de deșeuri. Mai târziu, în 2001, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat un Manual de orientare pentru guverne privind responsabilitatea extinsă a producătorului.
Din 1990, țări din întreaga lume au adoptat politici REP în sectoare cheie precum ambalajele, electronicele, bateriile și vehiculele. În plus, aproape fiecare țară OCDE a implementat unul sau mai multe programe REP. Conform unui studiu de la Harvard, între 1991 și 2011, statele din SUA au adoptat peste 70 de legi REP. Aproape trei sferturi din cele 400 de sisteme REP operaționale la nivel mondial au fost înființate după 2001.
Pe lângă numărul de sisteme, semnificația REP s-a schimbat de-a lungul timpului; programele REP vizează acum creșterea productivității resurselor și economia circulară. Astăzi, electronicele (35%), ambalajele (17%), anvelopele (18%), vehiculele/bateriile (12%) și alte articole (18%) alcătuiesc sistemele REP la nivel mondial. Aceste sisteme există sub formă de cerințe de preluare, taxe anticipate de eliminare (ADF), depozite/rambursări, programe de răscumpărare și reciclare și sisteme colective REP care sunt gestionate de organizații de responsabilitate a producătorilor (PRO).
Exemple: REP în acțiune
În Canada, Planul de acțiune la nivel național pentru responsabilitatea extinsă a producătorului (CAP-EPR) a fost adoptat datorită anilor de eforturi ineficiente în gestionarea deșeurilor și reciclare. Nouă din 10 provincii din Canada au legislație și restricții pentru produsele incluse în programele REP. În plus, EPR Canada, o organizație non-profit, a fost creată pentru a continua dezvoltarea și îmbunătățirea politicilor, programelor și practicilor REP în Canada. Fiecare provincie are propriile programe REP și se concentrează pe diferite tipuri de deșeuri.
De exemplu, în Ontario, magazinul de bere (Beer Store) reduce deșeurile prin reumplerea sticlelor de bere de până la 18 ori. În plus, guvernul din Ontario impune producătorilor de anvelope să se asigure că toate anvelopele vândute de aceștia sunt reciclate în condiții de siguranță. Cele peste 120 de programe REP din Canada au reușit să recupereze și să recicleze cantități mari de produse care altfel ar fi ajuns la groapa de gunoi.
În Statele Unite, existau aproximativ 100 de politici REP în 33 de state începând cu anul 2022. Aceste politici s-au concentrat pe 15 tipuri diferite de produse, inclusiv produse greu de reciclat, cum ar fi electronice, vopsea, covoare, saltele, iluminat fluorescent și produse farmaceutice. Colorado a utilizat cu succes REP ca abordare a gestionării deșeurilor pentru vopsea. În 2015, Colorado a implementat un program REP pentru vopsea, iar acum aproape 95% dintre rezidenți au acces la reciclarea vopselei pe o rază de 24,14 km.
În Australia, REP joacă un rol major în atingerea țintelor de gestionare a deșeurilor. Prima legislație REP introdusă în Australia a fost Schema de depozit pentru recipiente (Container Deposit Scheme – CDS) din 1977 și este încă în vigoare astăzi. Această schemă permite industriei băuturilor să își asume responsabilitatea pentru recuperarea și reciclarea recipientelor goale de băuturi. Australia de Sud are cea mai mare rată de returnare din țară, iar recipientele de băuturi reprezintă doar 2,8% din gunoi datorită acestei scheme.
Auto Recycling Nederland (ARN) este o organizație de responsabilitate a producătorilor din Olanda care organizează reciclarea vehiculelor. Oricine cumpără un vehicul nou plătește o taxă, iar această taxă merge către reciclarea vehiculului la sfârșitul ciclului de viață. În Uniunea Europeană, toate statele membre trebuie să reutilizeze cel puțin 95% din greutatea vehiculelor scoase din uz, iar ARN permite Olandei să depășească acest obiectiv.
Impacturi
Efectele abordărilor REP au variat, primind atât laude, cât și critici în diferite domenii.
Avantaje
Primul avantaj al REP este că creează un stimulent financiar pentru producători de a proiecta produse care durează mai mult și pot fi reciclate. Aceasta se datorează faptului că REP plasează costul de la sfârșitul ciclului de viață asupra producătorului, prin urmare aceștia sunt încurajați să crească sustenabilitatea produsului, ceea ce reduce costurile. La rândul său, acest lucru reduce cantitatea de deșeuri care ajung la gropile de gunoi și incineratoare și crește ratele de reciclare și reutilizare. De exemplu, în Australia, în primul an de implementare a Schemei Naționale de Reciclare a Televizoarelor și Computerele, au fost reciclate 44.989 tone de televizoare și computere.
Un alt beneficiu este ridicarea poverii financiare și fizice de pe guvernele locale. În multe cazuri, guvernele nu dispun de resursele sau capacitatea necesară pentru a implementa programe eficiente de gestionare a deșeurilor. REP asigură gestionarea corectă a deșeurilor și oferă guvernului local libertatea de a se concentra pe alte activități, cum ar fi crearea de legislație.
REP a avut succes istoric în gestionarea produselor care prezintă riscuri pentru comunități, cum ar fi baterii, vopsea, mercur, întrerupătoare, medicamente vechi și obiecte medicale ascuțite. REP a determinat mulți producători să reproiecteze aceste articole pentru a reduce riscurile asociate acestora. În cele din urmă, datorită faptului că REP închide bucla gestionării materialelor, această abordare utilizează mult mai puțină energie decât este necesar pentru a produce articole de la zero.
Dezavantaje
Legile REP ar putea crește costurile articolelor mai dificil de reciclat, cum ar fi electronicele. Criticii REP au probleme cu producătorii care adaugă costurile de reciclare la prețul inițial al unui produs. Alți critici ai REP afirmă că multe programe REP sunt implementate defectuos. De exemplu, în California, Rhode Island și Connecticut, guvernul local a adoptat legi REP pentru saltele. Cu toate acestea, aceste legi au instituit o agenție non-profit de administrare a industriei care este dominată de cei mai mari producători de saltele și scoate din joc afacerile mici.
Un alt dezavantaj este că, la nivel internațional, poate afecta negativ importurile în țările care au politici REP stricte, deoarece producătorii din alte țări nu vor dori să fie supuși taxelor suplimentare impuse de aceste politici. În plus, restricționează concurența la nivel local, deoarece producătorii care își asumă costurile suplimentare pentru a respecta politicile REP sunt dezavantajați competitiv față de cei care reușesc să eludeze regulile și să evite plata acestor costuri.
