Sunt vremuri dificile, dar aici, pe PlanetaNoastra, privim întotdeauna partea bună a vieții. Paharul este pe jumătate plin sau, în acest caz, chiuveta. Și se pare că absorbitorii de carbon — fenomenele naturale în care oceanele, copacii și alți absorbanți naturali ai carbonului atmosferic — ar putea face o treabă rapidă de răcire a climei dacă încetăm să mai adăugăm dioxid de carbon (CO2).
La un seminar găzduit de Covering Climate Now (CCNow), o organizație care sprijină jurnalismul climatic, co-fondatorul și directorul executiv al CCNow, Mark Hertsgaard, a rezumat situația. Hertsgaard a spus, conform transcrierii:
Ciclul carbonului este bine cunoscut, la fel și faptul că oamenii produceau CO2 mai rapid decât puteau copacii și oceanul să-l absoarbă. Dar am tot spus de ani de zile că temperatura va continua să crească, chiar dacă încetăm să mai adăugăm CO2 în atmosferă chiar acum. Am vorbit, de asemenea, despre bugetele de carbon fiind direct legate de gradele de încălzire. Dar omul de știință climatică Michael Mann sugerează că acest lucru ar fi putut fi simplist.
Mann explică că am înțeles greșit știința din spatele bugetelor de carbon, sugerând că temperatura de suprafață la care ajungem este o funcție a emisiilor cumulative de carbon. Dar nu este atât de simplu, din cauza „faptului că nivelurile de dioxid de carbon încep de fapt să scadă odată ce nu mai emiți carbon în atmosferă. Și asta pentru că absorbitorii naturali, în special oceanul, continuă să scoată carbonul din atmosferă.” El folosește analogia chiuvetei de bucătărie:
Imaginează-ți o chiuvetă de bucătărie. Dacă robinetul este deschis la maximum, iar scurgerea este deschisă doar puțin, nivelul apei va continua să crească. Dar de îndată ce închizi robinetul, scurgerea va readuce rapid nivelul apei în jos și, de fapt, îl va goli complet. Și asta se întâmplă cu carbonul. De îndată ce încetezi să introduci carbonul, absorbitorii naturali, în special oceanul, vor readuce nivelul CO2 în jos. Și asta înseamnă că temperatura se va stabiliza rapid și va începe să scadă.
Hertsgaard a privit și el partea bună a vieții, dar notează că acesta nu este un bilet de ieșire din închisoare gratuit. El a menționat: „Mai este mult de lucru. Dar dacă reducem rapid emisiile, putem ajunge acolo. Putem evita ce e mai rău.”
Fiind o discuție pe un site web de jurnalism climatic, s-a vorbit mult despre cum putem folosi aceste informații pentru a schimba modul în care vorbim despre schimbările climatice. După cum a notat editorul-șef al Scientific American, Laura Helmuth: „Provocarea carierelor noastre este să nu fim implacabil de sumbri, să fim onești și complet clari cu privire la ceea ce se întâmplă, dar să nu facem să pară fără speranță sau să nu revelăm în ce moduri nu este fără speranță.”
Hertsgaard, Mann și directorul Centrului Internațional pentru Schimbări Climatice și Dezvoltare, Saleemul Huq, au transformat toate acestea într-un articol pentru The Washington Post, unde reiterează că aceste informații nu sunt noi, ci au fost „îngropate din greșeală” în rapoartele Grupului Interguvernamental de Experți în Schimbările Climatice (IPCC). Dar acum că au fost dezgropate, ar trebui să fie folosite în mod util.
Aceasta nu este o știre și nu este un schimbător de joc — este de fapt o prezentare pozitivă a datelor, pentru că, așa cum a notat Hertsgaard în webinar: „Cercetările sociale arată că oamenii sunt foarte obosiți. Oamenii obișnuiți, când se uită la știri, totul este o veste proastă. Dacă sângerează, conduce. Sunt obosit de asta. Așa că ne ignoră.” Cu siguranță văd că cititorii PlanetaNoastra sunt obosiți.
Așa că nu mă voi plânge de o mică prezentare pozitivă care ne întărește poziția PlanetaNoastra: criza climatică este reparabilă. Rămânem optimiști și pozitivi și vom lua toate veștile bune pe care le putem obține.
