Două articole recente apărute în surse care nu sunt de obicei asociate cu știri de mediu îmi dau speranța că valul se întoarce împotriva SUV-urilor și camionetelor (pick-up).
După ce o organizație britanică a propus recent Tratarea SUV-urilor ca pe țigări și interzicerea publicității lor, am sugerat că acest lucru nu este suficient; trebuie să învățăm din întreaga campanie anti-tutun, care nu numai că a interzis reclamele, ci a și reglementat țigările și, poate cel mai important, a transformat fumătorii în paria sociali. Țigările nu mai erau o alegere personală, ci au devenit „afacerea tuturor”.
Suspecții obișnuiți precum PlanetaNoastra sau Streetsblog au criticat vehiculele comerciale ușoare (numele corect pentru SUV-uri și camionete) de o veșnicie, dar acum, plângerile legate de vehiculele comerciale ușoare sunt afacerea tuturor. Un articol scris de Ryan Cooper în The Week este interesant din mai multe motive. Intitulat Argumente împotriva supra-dimensionării camionetelor americane, Cooper folosește umorul și sarcasmul pentru a-și susține argumentul. Cooper notează, așa cum am făcut și noi, că principalul motiv pentru creșterea numărului de decese în rândul pietonilor a fost proliferarea vehiculelor comerciale ușoare și se întreabă de ce.
De fapt, dacă priviți în jur, majoritatea contractorilor HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat) conduc Ford Transit sau furgonete în stil Sprinter, proiectate conform standardelor europene de siguranță, cu partea frontală joasă care absoarbe impactul pentru pietoni și vizibilitate bună.
Ambele modele ar putea fi adaptate pentru a deveni camionete excelente, așa cum a făcut Volkswagen cu decenii în urmă, dar nu asta cumpără oamenii. Cooper notează că partea frontală mare este în întregime o strategie de marketing:
Cooper dă vina pe producătorii auto pentru „clasificarea deliberată a aspectului fals-macho nesigur deasupra siguranței pietonilor, precum și pe autoritățile de reglementare pentru eșecul de a-i limita”, în loc de a avea partea frontală înclinată, cu vizibilitate bună. Când a postat despre asta pe Twitter, a atras critici din partea unor persoane precum Ted Cruz și alții care își iubesc camionetele.
Scriitorul de la wall street journal ajunge la aceeași concluzie
Probabil că este o exagerare să numim The Week o publicație generalistă, dar articolul se răspândește deoarece nu a fost cu plată. Dan Neil a scris și el un articol excelent în Wall Street Journal (publicație cu plată) pe același subiect, tot cu puțin umor. Acest lucru este esențial; în scrierile mele, sunt adesea ipocrit, dar Neil și Cooper fac ca șoferii acestor vehicule să pară niște slăbănogi nesiguri.
Dan Neil explică cum camionetele s-au transformat de la vehicule de lucru la un profil diferit de client:
El dă vina și pe specialiștii în marketing pentru acest lucru, unul dintre ei remarcând că „Partea frontală a acestor camionete este locul unde se întâmplă acțiunea; un Ford trebuie să arate ca un Ford din față, un Chevy trebuie să strige Chevy. Fiecare camionetă a devenit un panou publicitar rulant și panourile publicitare sunt mari.”
Referința la Pinker este semnificativă, având în vedere că el studiază imagistica mentală, recunoașterea formelor și atenția vizuală. Atât Neil, cât și Cooper scriu în aceeași săptămână, practic aceeași poveste: Camionetele sunt despre imagine, despre marketing, despre a fi impunător.
Există mulți care vor apăra camionetele pentru caracterul lor practic; cineva a justificat asta în comentarii la ultima postare spunând „Îmi trebuie SUV-ul/camioneta pentru a-mi tracta barca/remorca/ATV-ul/jetski-ul/snowmobilele, ceea ce fac în fiecare weekend, și am nevoie de ea pentru a transporta 4+ persoane cu toate bagajele lor pentru călătorii de la 1 la 20 de zile, pe distanțe de peste 200 km.” Nu pot contrazice asta, dar suspectez că astfel de persoane sunt puține și rare. Un alt comentator a fost conform așteptărilor, notând că „camionetele sunt foarte utile” – pentru a zdrobi bicicletele protestatarilor din Portland.
Ambele articole sunt importante deoarece schimbă abordarea de la plângerea legată de siguranța sau consumul de combustibil și amprenta de carbon a camionetelor, ci vorbesc despre oamenii care le cumpără și despre motivațiile care îi determină. Despre marketing și nevoia de a arăta intimidant.
Acesta ar putea fi începutul sfârșitului pentru camionetă, când persoane care nu sunt din cercul PlanetaNoastra scriu în publicații ne-ecologiste despre cât de ridicole sunt aceste camioane. Ar putea în sfârșit să devină inacceptabile din punct de vedere social și să se transforme într-un spectacol secundar de nișă, vehiculul preferat al brigăzii anti-mască.
