Conectivitatea recifurilor de corali este esențială pentru eforturile de conservare

Când Luisa Fontoura a sosit pentru prima dată la Universitatea Macquarie din Australia în 2017 pentru a-și începe cercetarea doctorală, a fost imediat după ce Marea Barieră de Corali a suferit o albire masivă a coralilor în vara emisferei sudice a anului 2016. Lucrând pe insula Lizard, puternic afectată, s-a confruntat cu contrastul puternic dintre amintirile „uimitoare” ale colegilor săi despre recif și starea sa actuală diminuată.

„A fost destul de devastator”, spune ea pentru PlanetaNoastra. 

Șase ani și un doctorat mai târziu, Fontoura lucrează la o mai bună înțelegere a conexiunilor dintre recifurile de corali ale lumii, pentru a le oferi cele mai bune șanse de supraviețuire. La începutul acestui an, a fost autor principal al unui studiu publicat în Science, care arată că 70% dintre recifurile legate prin mișcarea vitală din punct de vedere ecologic a larvelor de pești rămân neprotejate, chiar dacă liderii mondiali și-au stabilit ca obiectiv protejarea 30% din suprafața terestră și oceanele Pământului până în 2030.

„Acest lucru ar putea contribui la îmbunătățirea extinderii zonelor marine protejate, așa cum se anticipează pentru următorul deceniu”, spune ea.

Surse, colectoare și coridoare

Un recif de corali nu există izolat. În schimb, recifurile lumii sunt unite printr-o rețea de larve de pești care trec de la un recif la altul înainte de a ajunge la destinația finală. 

Studiul a împărțit recifurile lumii în trei roluri distincte în această rețea:

1. Colectoare (Sinks): Acestea sunt recifuri care trimit predominant larve de pești către alte recifuri.
2. Surse (Sources): Acestea sunt recifuri care primesc predominant larve de pești de la alte recifuri.
3. Coridoare (Corridors): Acestea sunt recifuri care servesc în mare parte ca o punte de legătură între recifuri.

„Dacă un recif este colector, sursă sau coridor este „în esență modelat de curenții oceanici și de trăsăturile biologice ale larvelor de pești”, spune Fontoura. 

Cercetătorii au folosit aceste două atribute pentru a modela modul în care larvele de pești sunt schimbate între recifurile la nivel mondial și au creat un tablou de bord al rezultatelor lor. De asemenea, au descoperit trăsături importante ale surselor, colectoarelor și coridoarelor, care speră că pot informa cele mai bune practici de conservare.

„Deși există linii directoare tehnice și instrumente pentru protejarea conectivității, sunt necesare studii empirice pentru a determina modul în care diferitele atribute de conectivitate, de exemplu, dacă reciful este un colector, o sursă sau un coridor pentru larve, influențează rezultatele dorite ale unei zone de conservare”, afirmă coautorul Dr. Joseph Maina de la Universitatea Macquarie într-un comunicat de presă partajat cu PlanetaNoastra.

De exemplu, recifurile colectoare conțin de două ori mai multă biomasă de pește – care este un indicator pentru stocurile de pește – decât recifurile sursă și sunt mai rezistente la presiunile umane atunci când sunt protejate. Coridoarele, pe de altă parte, sunt mai bogate în biodiversitate de specii. Cu toate acestea, marea majoritate a acestei rețele de recifuri rămâne neprotejată. 

„Aproape 70% dintre acele recifuri pe care le identificăm ca fiind cele mai critice surse, colectoare și coridoare… sunt de fapt în afara zonelor protejate”, spune Fontoura pentru PlanetaNoastra. „Așa că, prin cartografierea acestora, putem poate ajuta. Aduce oportunități de a implementa mai bine conectivitatea, alături de alte caracteristici importante pentru recifuri, menținerea biodiversității și pescăriile locale.”

30 x 30

Autorii studiului afirmă că cercetarea lor poate contribui la informarea creării de noi zone marine protejate (AMP) și alte măsuri de conservare bazate pe zone (OECMs), pe măsură ce liderii mondiali se îndreaptă spre obiectivul de a proteja 30% din ecosistemele terestre și oceanice până în 2030.

Aceste îndrumări funcționează atât la nivel global, cât și local. Regional, autorii studiului subliniază că doar 5% din coridoarele din zona de biodiversitate marină critică a Indo-Pacificului sunt protejate, conform unui rezumat grafic partajat cu PlanetaNoastra. Între timp, pe coasta africană a Oceanului Indian de Vest, unde multe comunități costiere depind de pescuitul de subzistență, doar 11% din sursele de larve sunt protejate.

Autorii studiului afirmă că pescăriile locale pot fi protejate prin interzicerea oricărui tip de pescuit în recifurile sursă. Acest lucru va permite femelelor speciilor importante pentru pescuit să crească mai mari și să depună mai multe ouă, spune Fontoura, ducând la colectoare (sinks) mai bogate. În același timp, colectoarele (sinks) trebuie gestionate sustenabil pentru a menține pescăriile de care depind comunitățile locale.

„Obținerea contextului local potrivit este crucială. Este necesară o înțelegere mai profundă a interacțiunilor dintre activitățile umane și mediul local pentru a adapta gestionarea și a susține continuitatea serviciilor ecosistemice, pentru a maximiza contribuțiile colectoarelor de larve la pescăriile sustenabile”, afirmă coautorul Dr. Stephane D’agata de la Institutul Național Francez pentru Dezvoltare Durabilă într-un comunicat de presă.

Pe lângă analiza conectivității recifurilor, studiul a fost primul care a cartografiat această conectivitate la o scară și rezoluție (8 kilometri, sau aproximativ 8 kilometri) pentru patru tipuri diferite de pești. Înțelegerea mișcărilor unice ale diferitelor tipuri de pești poate, de asemenea, informa deciziile de conservare. 

„În recifurile de corali, diferite tipuri de specii de pești pot contribui la diferite servicii ecosistemice – de exemplu, în timp ce peștii mari, carnivori, cu o perioadă de depunere a icrelor relativ scurtă, pot aduce o contribuție substanțială la pescăriile locale, peștii mici de recif care se reproduc mai frecvent pe parcursul anului sunt responsabili pentru o mare parte din diversitatea uimitoare de pești pe care o observăm astăzi pe recifurile de corali. Înțelegerea rolului modelelor de conectivitate de la diferite specii în susținerea serviciilor ecosistemice poate oferi informații despre designul optim al zonelor protejate, bazat pe obiectivele lor de conservare și sustenabilitate”, spune Fontoura în comunicatul de presă.

Un lucru pe care cercetarea l-a relevat este că coridoarele sunt deosebit de importante pentru peștii mai mici de recif, spune Fontoura pentru PlanetaNoastra.

Luarea în considerare a schimbării

Așa cum demonstrează circumstanțele sosirii sale în Australia, toată cercetarea lui Fontoura are loc în umbra crizei climatice, pe care Administrația Națională Oceanică și Atmosferică o numește „cea mai mare amenințare globală la adresa ecosistemelor de recifuri de corali”. Temperaturile mai ridicate ale oceanelor fac evenimentele de albire a coralilor și focarele de boli mai frecvente. În plus, creșterea dioxidului de carbon în ocean provoacă deja acidifierea oceanelor, care scade pH-ul oceanului și reduce capacitatea coralilor și a altor organisme constructoare de recifuri de a se calcifica.

Fontoura spune că următorul ei pas este să încorporeze mișcarea larvelor de corali în modelul ei și apoi să vadă cum criza climatică va afecta mișcarea atât a larvelor de corali, cât și a celor de pești și cum se va manifesta acest lucru în următorii cincizeci de ani, în funcție de dacă și cât de repede reușesc liderii mondiali să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. O preocupare pentru Fontoura este că larvele de corali și de pești ar putea avea dificultăți în a se adapta la temperaturile mai ridicate ale oceanelor și că acest lucru ar putea „scurta conectivitatea” dintre recifuri, spune ea pentru PlanetaNoastra. 

„Prioritatea acum este să înțelegem influența schimbărilor climatice asupra conectivității recifurilor de corali pentru a prognoza impactul potențial asupra comunităților costiere din întreaga lume care depind de serviciile ecosistemice ale recifurilor de corali”, adaugă Fontoura în comunicatul de presă.