La început ar putea fi ușor să le confunzi, dar aceste două flori acvatice au distincții clare. De fapt, deși sunt ambele flori găsite în apă, ele aparțin de fapt unor familii separate de flori. Este ușor să le deosebești și la o privire odată ce știi ce să cauți.
Cea mai mare diferență este că frunzele și florile nuferilor rămân aproape de suprafața apei, crescând nu mai mult de aproximativ 20 de centimetri în înălțime, în timp ce florile de lotus cresc în sus și în afara apei, uneori atingând chiar 1,2 până la 1,8 metri într-un iaz real. Acest lucru depinde de mărimea recipientului și dacă limitează creșterea; soiurile pitice sunt, desigur, mai mici, la fel și plantele cultivate într-un iaz artificial. Acestea ar putea crește doar până la 0,6 sau 0,9 metri în înălțime. Cuvântul care descrie proximitatea nuferilor față de apă este „plutitor”, în timp ce lotusul este „emergent”. Ambele sunt flori parfumate, cu arome, în general, plăcute.
Florile de lotus tind, de asemenea, să fie mai mari decât nuferii, măsurând 30 de centimetri în diametru în unele cazuri. (O excepție este Victoria amazonica, cel mai mare nufăr din lume, care are flori de până la 40 de centimetri în diametru, frunze de aproape 3 metri lățime și poate susține un copil de 30 de kilograme.) Există o variație mai mare în aspectul frunzelor nuferilor; acestea pot apărea verzi sau pătate cu alb sau violet. Frunzele de lotus, pe de altă parte, par mai uniform verzi, culoarea fiind limitată la floare. Frunzele nuferilor au o tăietură care merge de la margine spre centru, folosită pentru a drena apa înapoi în iaz, în timp ce frunzele de lotus sunt complet intacte. Ele colectează apă la baza frunzelor și o eliberează în cele din urmă datorită tulpinilor flexibile și vântului.
Nufărul tinde să fie o plantă mai rezistentă decât lotusul. S-a adaptat să trăiască într-o gamă mai largă de habitate, din zonele de rezistență 4 până la 11, în timp ce lotusul este potrivit doar pentru habitatele acvatice găsite nu mai la nord de zona 5. Nuferii tropicali sunt limitați la zonele 9-11. Lotusul necesită mai multă fertilizare decât nuferii și un ghiveci mai mare în care să crească.
Semințele nuferilor se maturează sub apă, iar cele ale lotusului se maturează deasupra suprafeței apei. Nufărul formează un sac de semințe și îl aruncă în apă, unde se eliberează. Lotusul își aruncă semințele dintr-un sac pe suprafața apei, unde plutesc. Interesant este că semințele de lotus pot germina la mulți ani după producție. Există unele înregistrări ale semințelor de lotus care au germinat după o mie de ani.
Ești curios despre diferențe mai amănunțite? Acest videoclip îți va răspunde la întrebări.
