`
Produsele pe care le folosim pentru a ne spori frumusețea au un istoric urât.
Dacă zace o sticlă de pudră pentru bebeluși în spatele dulapului tău, arunc-o. Aceasta nu este o substanță pe care să o vrei undeva în apropierea corpului tău, chiar dacă producătorul său Johnson & Johnson continuă să insiste că este sigură, contrar tonelor de dovezi științifice. Pericolele talcului, ingredientul principal al pudrei pentru bebeluși, precum și alte substanțe chimice folosite în cosmetice, sunt subiectul unui nou documentar alarmant, „Toxic Beauty,” scris și regizat de cineasta canadiană Phyllis Ellis.
Industria cosmetică
Filmul de 90 de minute analizează în profunzime viețile femeilor care au fost diagnosticate cu cancer ovarian ca urmare a utilizării îndelungate a pudrei pentru bebeluși pe parcursul vieții. Una dintre acestea este curajoasa avertizoare Deane Berg, o femeie americană care a refuzat o compensație de 1,3 milioane de dolari din partea Johnson & Johnson pentru a-i da în judecată și a vorbi public despre riscurile pentru sănătate ale produselor lor. Vorbind cu medici, cercetători, avocați, autorități de reglementare și supraviețuitori ai cancerului, filmul explorează modul în care sunt fabricate alte produse cosmetice, cu aproape nicio reglementare din partea Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA). Și totuși, atât femeile, cât și bărbații își ung corpul (și zone sensibile) cu aceste produse zi după zi, an după an. Multe dintre ingrediente sunt cunoscuți agenți cancerigeni și disruptori endocrini, cu impact de durată asupra sănătății și reproducerii, dar rareori vei vedea o etichetă de avertizare pe raftul cu produse de înfrumusețare. După cum spune Dr. David Michaels, profesor la Școala de Sănătate Publică a Universității George Washington și autor al cărții Doubt Is Their Product, intervievat în film:
Reglementări vechi și consecințele lor
Reglementările privind produsele cosmetice nu au mai fost actualizate din anii 1930, iar filmul este intercalat cu exemple de produse comercializate de-a lungul secolului trecut care au avut un efect dezastruos asupra sănătății, cum ar fi arsurile la nivelul conjunctivei pleoapelor interioare cauzatoare de orbire provocate de un tratament pentru gene menit să le facă groase și strălucitoare.
În paralel cu firul narativ al filmului despre talc și cancerul ovarian, rulează o altă poveste care o urmărește pe studenta la medicină și pasionata de machiaj Mymy Nguyen, care devine îngrijorată de povara chimică asupra corpului ei. Ea începe un experiment pentru a măsura cum diferă nivelurile de substanțe chimice atunci când folosește produsele sale cosmetice obișnuite, le elimină complet și le înlocuiește cu alternative ‘curate’. Rezultatele sunt șocante; majoritatea oamenilor nu realizează cât de imediat este impactul atunci când aplică substanțe chimice pe corp – și cât de repede pot scăpa de ele.
Rick Smith, coautor al cărților Slow Death by Rubber Duck și Toxin Toxout, o asistă pe Nguyen în organizarea experimentului său. El face o observație interesantă, conform căreia există în prezent două crize majore de poluare în lume – schimbările climatice și produsele de îngrijire personală – și că cea din urmă primește aproape nicio atenție, în ciuda faptului că amenință imediat sănătatea a miliarde de adulți, copii și generații viitoare.
În niciun moment filmul „Toxic Beauty” nu este ușor de vizionat. Un comunicat de presă îl descrie ca fiind „neapologetic”, o descriere exactă. Este constant inconfortabil, alarmant și supărător – și totuși, exact așa trebuie să se simtă oamenii în legătură cu acest subiect. Nici nu terminasem de vizionat filmul, că deja comandasem un lot de deodorant natural bun, dar scump, care îmi place; reticența mea de a cheltui bani a devenit brusc lipsită de importanță în fața unui risc atât de mare pentru sănătate.
Trailerul mai jos.
`
