Întinzându-se pe o suprafață de 53.412 hectare prin Humboldt County și Del Norte County din California, Parcul Național Redwood protejează unii dintre cei mai înalți arbori din lume, cele mai impresionante ecosisteme și multe alte minuni naturale.
Înființat în 1968, parcul este una dintre cele patru proprietăți distincte create pentru a salva populația de sequoia, incluzând parcurile Del Norte Coast, Jedediah Smith și Prairie Creek Redwood – cunoscute împreună sub numele de Parcurile Național și de Stat Redwood.
Explorează Parcul Național Redwood cu aceste 10 fapte fascinante.
Protejarea arborilor din Parcul Național Redwood poate ajuta la combaterea schimbărilor climatice
Sequoia roșie de coastă sunt arbori maiestuoși cu creștere rapidă, care pot trăi mii de ani, ceea ce îi ajută să stocheze de peste două ori mai mult carbon decât alte specii precum coniferele din Pacificul de Nord-Vest sau eucaliptul australian.
Conform unui studiu publicat în revista Forest Ecology and Management, pădurile de sequoia roșie de coastă stochează mai mult CO2 decât orice alte păduri din lume – aproximativ 2.600 de tone metrice de carbon pe hectar (aproximativ 2,4 acri).
Populația globală de sequoia a scăzut cu 90% la momentul înființării parcului
Până în anii ’60, exploatarea forestieră industrială pe scară largă distrusese aproape 90% din pădurile originale de sequoia, în special în zonele care erau proprietate privată. Boom-ul economic din anii ’50, după cel de-al Doilea Război Mondial, împreună cu tehnologia în rapidă îmbunătățire, au permis tăierea arborilor mai rapid și mai ieftin. Industria forestieră a început, de asemenea, să folosească locomotive în locul cailor sau boilor pentru a muta mai mulți bușteni către fabrici, având o industrie a transporturilor mai avansată.
Parcul Național Redwood a fost desemnat sit UNESCO al patrimoniului mondial în 1980
Alături de agenții precum Save the Redwoods League, National Park Service și Sierra Club, Națiunile Unite lucrează pentru a combate distrugerea pădurilor virgine de sequoia.
Parcurile Național și de Stat Redwood au fost desemnate sit UNESCO al patrimoniului mondial din 1980 pentru a proteja arborii străvechi, precum și flora și fauna intertidală, marină și de apă dulce prezente în parcuri.
Parcul include 59,5 km de coastă de-a lungul Oceanului Pacific
Deși majoritatea oamenilor cunosc Parcul Național Redwood pentru pădurile sale, parcul include și zone de prerie deschisă, râuri importante și 59,5 km de coastă californiană.
În cadrul acestui ecosistem costier, există cel puțin 112,7 km de trasee de drumeție care oferă vizitatorilor șansa de a experimenta un alt tip de peisaj în interiorul parcului – unul plin de bălți de maree vibrante, plaje nisipoase și faleze stâncoase ale Oceanului Pacific.
Productivitatea ridicată a oceanului creează un ecosistem mai divers pe coasta parcului
Datorită productivității ridicate a oceanului pe coasta Pacificului de Nord-Vest, bălțile de maree găsite de-a lungul țărmului Parcului Național Redwood prezintă o variație abundentă și diversă de animale nevertebrate.
Mai ales primăvara și la începutul verii, curenții de upwelling ajută la aducerea apei îmbogățite cu nutrienți mai aproape de suprafață, acționând ca un îngrășământ natural. Acești nutrienți sunt importanți pentru creșterea algelor și fitoplanctonului care susțin ecosisteme marine productive și devin baza ciclului trofic marin.
Cel puțin 28 de specii amenințate sau pe cale de dispariție au fost documentate
Între Parcul Național Redwood și parcurile sale surori de stat, se estimează că există 28 de specii pe cale de dispariție, amenințate sau candidate. Acestea includ două specii de plante, două de nevertebrate, șase de pești, patru de broaște țestoase marine, șase de păsări, șapte de mamifere marine și o specie de mamifer terestru. Deși toate aceste animale au habitate potrivite în parc, doar opt specii apar regulat, printre care leul de mare Steller, prundașul de zăpadă vestic și huhurezul pătat nordic.
Somonul Coho, specie pe cale de dispariție, este deosebit de vulnerabil
Operațiunile de exploatare forestieră de dinainte de înființarea parcului nu au dăunat doar pădurilor, ci și pâraielor, izvoarelor și râurilor. Bazinul hidrografic nesănătos și deteriorarea zonelor riverane au făcut ca fauna sălbatică, precum somonul Coho, specie pe cale de dispariție, să se lupte cu calitatea scăzută a apei și cu albiile contaminate. În anii ’40, populațiile de somon din Redwood Creek numărau sute de mii, dar au scăzut la aproximativ 50% până la începutul anilor ’90.
Oficialii parcului restaurează fostele drumuri forestiere din Parcul Național Redwood
Un parteneriat de restaurare pe scară largă organizat de Save the Redwoods League, National Park Service și California State Parks (cunoscute colectiv sub numele de Redwoods Rising) a început în 2020 pentru a repara și înlocui 9,7 km de foste drumuri forestiere și traversări de cursuri de apă.
În următoarele decenii, proiectul de restaurare va viza, de asemenea, restaurarea a peste 70.000 de acri (aproximativ 28.328 hectare) de păduri de sequoia roșie de coastă în zonele parcului cele mai grav afectate de exploatarea forestieră comercială.
Administrația parcului utilizează arderi controlate pentru a menține sănătatea peisajului
Triburile native americane gestionau odată comunitățile de plante din teritoriul care avea să devină Parcul Național Redwood prin inițierea unor incendii controlate pentru a curăța tufărișurile și a încuraja o nouă creștere.
Odată cu sosirea euro-americanilor, însă, peisajul a experimentat un secol de suprimare a incendiilor care a modificat negativ pădurile virgine, preriile și pădurile de stejari. Astăzi, managerii de resurse ai parcului revin la această practică pentru a controla speciile invazive de plante, a restaura diversitatea plantelor native și a reduce speciile intolerante la foc.
Parcul este renumit pentru înfloririle de lupin și rododendron
În fiecare an, primăvara și vara, Parcul Național Redwood prinde viață cu flori sălbatice. De fapt, mulți vizitatori vin în parc cu scopul unic de a vedea înfloririle de lupin și rododendron, mai degrabă decât arborii de sequoia.
Pe lângă aceste două specii, parcul găzduiește și maci californieni, nu-mă-uita, piciorul cocoșului și multe altele încă din februarie.
