Trebuie să folosim mai puțin acest material în mașinile noastre, în clădirile noastre și în infrastructura noastră.
Acest site web a scris adesea despre emisiile de CO2 provenite dinproducția de ciment și din aluminiu, dar a menționat rar fierul și oțelul. Acest lucru se datorează faptului că industria a făcut schimbări dramatice de-a lungul anilor și reciclează 86% din fier vechi în oțel utilizabil în cuptoare cu arc electric, producând mult mai puține emisii de CO2 și alți poluanți decât producția de oțel nou din minereu de fier. (Doar uitați-vă la aceste fotografii cu Pittsburgh din trecut).
Dar, la fel ca în cazul aluminiului, cererea de oțel nou depășește cu mult oferta de oțel reciclat, așa că există încă oțelării în întreaga lume care produc oțel primar în cuptoare cu oxigen bazic, unde producătorii de oțel suflă oxigen prin fier topit, reducând conținutul de carbon prin transformarea acestuia în CO2. Acest lucru se întâmplă după topirea fierului cu cocs, obținut din cărbune încălzit în absența aerului. O tonă de oțel este produsă din aproximativ 1134 kilograme de minereu de fier, 635 kilograme de cărbune și 54 kilograme de calcar.
Se produce atât de mult oțel primar încât, de fapt, potrivit Financial TImes, producția mondială de fier și oțel este responsabilă pentru 7 până la 9 la sută din toate emisiile directe provenite din combustibili fosili. Fierul și oțelul reprezintă 24 la sută din emisiile industriale, ceea ce este mai mult decât cimentul (18 la sută) și plasticul (6 la sută).
Potrivit lui Michael Pooler în Financial Times, există tehnologii care pot reduce amprenta de carbon a oțelului, dar nu se întâmplă prea multe pentru a le implementa.
Fiind un material de bază central pentru economia modernă și, de asemenea, cea mai tranzacționată marfă după petrol, poate cea mai mare provocare este livrarea așa-numitului oțel verde la un preț competitiv.
„În principiu, există căi tehnologice pentru a reduce emisiile din producția de oțel”, a declarat David Clarke, șeful strategiei și director tehnologic la ArcelorMittal, cel mai mare producător din lume după tonaj. Potrivit acestuia, problema este că „societatea ar trebui să accepte costuri mai mari pentru producția de oțel”.
Într-o economie circulară, cererea ar trebui să egaleze oferta de oțel reciclat.
Industria oțelului are o poveste minunată despre reciclare și face o treabă excelentă. Dar dacă vrem să controlăm producția noastră de CO2, trebuie să reducem consumul de oțel primar. De fapt, ar trebui să ne îndreptăm către o economie circulară în care să reducem cererea până la punctul în care să putem elimina aproape complet nevoia de producție primară, în afară de cea necesară pentru oțeluri speciale.
Așa că trebuie să ne întrebăm, de ce mașinile devin tot mai mari și mai grele? De ce clădirile devin tot mai înalte și mai subțiri, folosind mai mult oțel pe metru pătrat de spațiu util? De ce nimeni nu vorbește despre asta?
Am menționat anterior cum Bucky Fuller l-a întrebat odată pe Norman Foster: „Cât cântărește casa ta?” Recent, am întrebat și eu: „cât cântărește mașina ta?” Și asta înainte de a afla despre amprenta uriașă de carbon a producției de oțel primar. Fiecare tonă contează.
