În Olanda, fermierii blochează autostrăzi și aruncă gunoi de grajd în fața caselor politicienilor. În Canada, convoaiele blochează din nou traficul și avansează încet în timp ce flutură steaguri olandeze. În SUA, fostul președinte Donald Trump a declarat într-un discurs: „În mișcarea noastră, ne opunem fanaticilor climei. Suntem alături de fermierii olandezi pașnici care luptă cu curaj pentru libertatea lor. Este oribil ce se întâmplă.” El a mai remarcat: „Ei vor să scape de vite. Din cauza a ceea ce fac globului. Vor să scoată jumătate din vite. Voi veți fi următorii.”
Totul pare a fi despre îngrășăminte. Guvernul olandez vrea să reducă emisiile de azot provenite din creșterea animalelor și să respecte reglementările Uniunii Europene privind răspândirea gunoiului de grajd.
În Canada, guvernul vrea să reducă emisiile provenite din utilizarea îngrășămintelor cu 30% până în 2030 pentru a atinge țintele de gaze cu efect de seră. Într-o declarație oficială, guvernele provinciilor Saskatchewan și Alberta se declară „dezamăgite de ținta federală pentru reducerea emisiilor din îngrășăminte”.
„Suntem cu adevărat îngrijorați de acest obiectiv arbitrar”, a declarat David Marit, ministrul Agriculturii din Saskatchewan. „Guvernul Trudeau se pare că a trecut de la atacul asupra industriei de petrol și gaze și și-a îndreptat atenția către fermierii din Saskatchewan.”
Există un motiv pentru aceasta. Emisiile agricole reprezintă 10% din totalul emisiilor naționale și cresc în fiecare an, cu 33% din 1990. Majoritatea acestor emisii provin de la oxizi de azot care rezultă din utilizarea îngrășămintelor. Și în timp ce toată lumea vorbește despre dioxidul de carbon (CO2), oxizii de azot sunt adesea ignorați.
Îngrășământul nu a fost ignorat pe PlanetaNoastra. Am remarcat că îngrășământul pe bază de azot este produs prin procesul Haber-Bosch: „Îngrășământul este făcut din amoniac, care este făcut din hidrogen, care este făcut din gaz natural. Acest lucru îl face un produs din combustibili fosili; pentru fiecare moleculă de amoniac produsă, o moleculă de CO2 este un co-produs, așa că atunci când mâncăm alimente produse cu îngrășăminte pe bază de azot, practic mâncăm combustibili fosili.” Aceasta singură ar putea fi responsabilă pentru 2% din emisiile globale. Dar ceea ce se întâmplă după ce îngrășământul este împrăștiat ar putea fi chiar mai critic.
Atunci când îngrășământul pe bază de azot este aplicat solului, o parte este absorbită de plante, dar conform Carbon Brief, o mare parte din el se scurge din sol sau este spălat în râuri sau alte corpuri de apă, hrănind algele și eliberând metan. „O a treia porțiune se pierde în atmosferă sub formă de oxid de azot, un gaz cu efect de seră de aproape 300 de ori mai puternic decât CO2. Microbii din sol pot descompune îngrășămintele pe bază de azot aplicate pe câmp pentru a produce oxid de azot.”
Cei care se plâng în Canada spun că reducerile de îngrășăminte vor duce la o producție alimentară mai mică și la pierderea veniturilor. Toată lumea citează un raport de la Fertilizer Canada — „o asociație industrială reprezentând producătorii, angrosiștii și distribuitorii cu amănuntul canadieni de îngrășăminte pe bază de azot, fosfat și potasă” — care este departe de a fi o sursă imparțială. Raportul afirmă că „un accent pus pe o reducere absolută a emisiilor, mai degrabă decât pe o țintă bazată pe intensitate, este greșit și va cauza probabil daune economice severe”.
Conform Toronto Sun:
Acest lucru nu este neapărat așa. Chiar și Fertilizer Canada spune că poți reduce emisiile fără a reduce recoltele utilizând programul 4R:
- Sursa Potrivită (Right Source) potrivește tipul de îngrășământ cu nevoile culturii.
- Rata Potrivită (Right Rate) potrivește cantitățile de îngrășământ cu nevoile culturii.
- Momentul Potrivit (Right Time) înseamnă aplicarea mai atentă atunci când culturile au nevoie de ele.
- Locul Potrivit (Right Place) înseamnă o aplicare mai atentă.
Acesta susține: „Un accent pe emisiile absolute este miop și amenință comunitatea agricolă și economiile provinciale care depind de ele. Nu ne putem atinge țintele de export sau de creștere cu această mentalitate. Concentrarea pe intensitatea emisiilor va oferi rezultate mai bune pentru mediu și pentru fermieri.”
Guvernul canadian nu ignoră Fertilizer Canada și a declarat într-o declarație că „inițiativele conduse de industrie, cum ar fi programul 4R Nutrient Stewardship al Fertilizer Canada, vor juca, de asemenea, un rol important în promovarea utilizării durabile a îngrășămintelor în producția agricolă și pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră”. Dar nu se abate de la plafonul său de emisii în favoarea intensității emisiilor.
Problema cu reducerile intensității emisiilor este că permit creșterea emisiilor generale, chiar dacă emisiile pe baril scad, iar emisiile generale ale țării sunt cele care trebuie reduse. Ideea reducerii intensității emisiilor este iubită de afaceri și industrie, deoarece pot continua să se extindă. Așa cum a remarcat Columbia Center on Sustainable Development:
Fermierii spun că acest lucru nu contează, deoarece lumea are nevoie de mai multă hrană, dar multe dintre aceste culturi sunt folosite pentru a hrăni animalele, nu oamenii. În Canada, peste 80%. Așa cum a declarat omul de știință de mediu Mark Sutton pentru Carbon Brief, mult depinde de ceea ce mâncăm la cină: „Dacă nu am fi avut diete bogate în carne, lumea ar fi putut hrăni în mod clar mai mulți oameni cu mai puțin îngrășământ.”
Acest lucru ne readuce în Olanda, unde este vorba în cea mai mare parte despre carne. Acolo unde canadienii au spații larg deschise, conform Sentient Media în Olanda, „Țara are cea mai mare densitate de animale de fermă din Europa și, până în această vară, a fost exceptată de la regulile UE care limitează cantitatea de gunoi de grajd pe care fermierii o pot împrăștia pe teren. În 2021, existau 3,8 milioane de vaci, 11 milioane de porci și aproape 100 de milioane de pui. Datorită cantităților uriașe de fecale și urină produse de aceste animale, fermele intensive de animale reprezintă aproape jumătate din problema poluării cu azot a țării.”
Aceasta a devenit o cauză politică în ambele țări și o nouă temă pentru emisiunea lui Tucker Carlson pe Fox News, unde guvernul olandez este acuzat că „fură terenuri agricole olandeze ‘sub pretextul’ unei crize de mediu fabricate, dar de fapt ca parte a unui complot comunist pentru a transforma zona rurală a Olandei în locuințe de masă pentru imigranți și pentru a implementa ceva numit ‘Marea Resetare’.” În Canada, sprijinul pentru olandezi a devenit noua cauză celebră pentru „convoiul camionagiilor”, de asemenea îndrăgit de Carlson. Unele site-uri de dreapta susțin că premierul Justin Trudeau emulează Sri Lanka, care a oprit toate importurile de îngrășăminte peste noapte, spunând: „Foamea vine în Canada.”
Când Civil Eats a scris despre oxidul de azot acum câțiva ani, au intitulat articolul „Gazul cu efect de seră despre care nimeni nu vorbește.” Acum că a devenit atât de politic, este probabil că vom auzi și vom vorbi despre el mult mai mult.
