Peste 40 de participanți globali au anunțat formarea Inițiativei Hidrogenului Nuclear, descrisă ca fiind „o coaliție care lucrează pentru a promova hidrogenul nuclear ca o soluție climatică critică.” O declarație a precizat: „Inițiativa va implica factori de decizie, companii, investitori și alte părți interesate cheie pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la rolul important pe care hidrogenul nuclear îl poate juca în furnizarea de energie fără carbon, sigură și accesibilă.”
„Ne imaginăm ca centralele noastre nucleare să devină centre versatile de energie curată, care nu numai că generează electricitate fără carbon 24/7 pentru rețea, dar reunesc și hidrogen curat, energii regenerabile și alte tehnologii noi și emergente pentru a alimenta fiecare colț al economiei noastre”, a declarat Colleen Wright, vicepreședinte Strategie Corporativă la Constellation, cel mai mare operator nuclear american cu 21 de centrale. „Experții în climă sunt de acord că nu putem rezolva pe deplin criza climatică fără surse abundente de hidrogen, iar energia nucleară rămâne cel mai eficient și economic mod de a-l produce la scara de care avem nevoie.”
Este un déjà vu. La începuturile PlanetaNoastra, toată lumea vorbea despre economia hidrogenului după cartea lui Jeremy Rifkin cu același nume. El a scris în 2003:
Industria nucleară a iubit ideea. Putea furniza electricitatea necesară producerii hidrogenului verde care să alimenteze pilele de combustibil care până în 2006 ar fi putut „alimenta telefonul mobil și laptopul timp de 40 de zile cu o singură cartușă.” Mașinile, autobuzele și camioanele ar fi urmat să funcționeze pe bază de pile de combustibil cu hidrogen în câțiva ani. Părea că întreaga isterie legată de hidrogen era o acoperire pentru industria nucleară.
Apoi a lovit dezastrul nuclear de la Fukushima în 2011 și industria nucleară a devenit foarte tăcută. Tehnologia bateriilor s-a îmbunătățit atât de mult și atât de repede, încât pilele de combustibil au fost lăsate deoparte pentru mașini și nimeni nu mai poartă telefoane mobile alimentate cu hidrogen.
Dar mulțumită muncii bune a industriei combustibililor fosili, economia hidrogenului are un nou moment, iar industria nucleară nu vrea să rateze această ocazie. Pe măsură ce amintirile despre Fukushima pălesc, se pare că industria nucleară este pregătită să încerce din nou, odată cu anunțul NHI și publicarea raportului său, „Hidrogenul nuclear pentru un sistem energetic fără carbon.”
Nu există nicio îndoială că hidrogenul este util. Mult hidrogen este folosit pentru producerea amoniacului pentru îngrășăminte. Și am menționat anterior că o economie bazată pe amoniac ar putea avea mai mult sens decât o economie bazată pe hidrogen, deoarece este mai ușor de stocat și transportat și poate fi introdus direct în motoarele cu ardere internă. Poate fi folosit în procese industriale pentru căldură și în producția de oțel pentru a înlocui cărbunele. Dar, în toate celelalte utilizări ale hidrogenului și în multe dintre utilizările amoniacului, bateriile chimice au surclasat pilele de combustibil. Și, serios, generarea de energie? Nimeni nu va produce hidrogen cu electricitate doar pentru a-l transforma înapoi în electricitate.
Deci, de ce se întâmplă acest lucru și de ce acum? Paul Martin este membru fondator al Coaliției Științifice a Hidrogenului, care oferă „consiliere clară, imparțială, dezinteresată financiar și bazată pe știință guvernului, presei și publicului larg, în legătură cu rolul hidrogenului într-un viitor decarbonizat.” El spune pentru PlanetaNoastra:
Industria nucleară se plânge că energia eoliană și solară sunt intermitente, și ce fac ei aici? Propun să producă hidrogen intermitent atunci când nu își pot vinde energia, ceea ce va fi probabil în curând în majoritatea zilelor însorite și cu vânt?
Nu mă înțelegeți greșit: Mulți dintre noi de la PlanetaNoastra apreciază, sau cel puțin respectă, energia nucleară; produce multă energie fără carbon, și avem nevoie de fiecare kWhr dacă vrem să electrificăm totul. Raportul NHI sugerează că va apărea multă energie nucleară:
Dar, bineînțeles, nu există un calendar privind data aprobării acestor reactoare, unde și când vor fi construite sau dacă vor fi competitive din punct de vedere al costurilor cu energia solară și eoliană pentru producerea hidrogenului. Promovarea unei întregi economii bazate pe hidrogen în jurul acestora pare puțin speculativă.
Cu siguranță avem nevoie de mult hidrogen verde pentru a decarboniza anumite procese chimice dificile pentru producerea de amoniac, oțel sau alte procese care necesită căldură ridicată. Centralele noastre nucleare existente sunt excelente în furnizarea de energie electrică de bază curată și fiabilă. Dar cumva, combinarea lor pare a fi o încercare disperată.
