Una dintre cele mai complicate (și tulburătoare) povești din Vechiul Testament este cea a lui Cain și Abel. Acum, dovezi dintr-o săpătură arheologică din Irak dezvăluie un secret întunecat despre strămoșii noștri antici care ar putea oferi o nouă perspectivă asupra legendei străvechi.
În cazul în care nu sunteți familiarizați cu povestea, iată cum sună…
După ce Adam și Eva sunt expulzați din Grădina Edenului, aceștia au doi fii. Primul născut, Cain, este ambițios și crește pentru a deschide un drum cu totul nou pentru viața pe pământ, învățând să lucreze solul. Cain este, în esență, părintele agriculturii. Fratele său mai mic, Abel, este un om mai simplu care își trăiește viața ca păstor nomad. Se pare că Dumnezeu îl favorizează pe Abel, cel mai tânăr, iar din răzbunare Cain comite prima crimă din lume. Cain îl ucide pe Abel.
Este un fapt binecunoscut că, deși Vechiul Testament este într-adevăr extrem de metaforic, el urmărește de fapt evenimente istorice și geologice reale. Grădina Edenului cu cele patru râuri a existat, de fapt, în sudul Irakului, iar marele potop a fost real (s-ar putea să fi rezultat dintr-un impact cu un asteroid pe pământ în timpul Erei Neolitice). Cele șase zile ale creației se potrivesc destul de bine cu teoria evoluției dacă se adoptă o definiție mai flexibilă a cuvântului ebraic yom (care poate fi tradus ca „zi”, „lună” sau „eră” în funcție de context). Și așa mai departe…
Deci, ce putem spune despre Cain și Abel? Pe cine sau ce au reprezentat aceștia și care este semnificația „primei crime”?
Iată o teorie. Ce-ar fi dacă Cain și Abel ar fi reprezentat de fapt două specii înrudite îndeaproape—Homo sapiens și, respectiv, Homo neanderthalensis—ambele descendente dintr-un „tată” comun, Adam, progenitorul genului hominid? Cain, cel mai în vârstă (sapiens), îl ucide pe Abel, cel mai tânăr (neanderthalensis).
Aceasta se potrivește cu dovezile fosile ale celor două specii. Homo sapiens este specia mai veche, apărând acum aproximativ 200.000 de ani, în timp ce specia mai tânără Homo neanderthalensis a apărut acum aproximativ 130.000 de ani. (Pentru o perioadă, oamenii de știință au crezut că Neandertalii erau o subspecie a lui Homo sapiens, dar acest lucru a fost de asemenea infirmat.)
Așezările umane au fost de asemenea primele care au prezentat semne de agricultură planificată, în timp ce Neandertalii se bazau pe vânătoare, cules și păstorit pentru subzistența lor.
Teoria Neandertal-ca-Abel se potrivește atât cu amestecul curios de istorie și metaforă care este Cartea Genezei, cât și cu dovezile fosile ale ambelor specii. De asemenea, se aliniază cu o descoperire făcută de Universitatea Duke privind un Neandertal de vârstă mijlocie ucis, numit Shanidar 3.
Arheologul Steven Churchill a găsit dovezi că Shanidar 3 a fost ucis acum aproximativ 50.000 până la 75.000 de ani. A primit o suliță în coastă, o suliță făcută de un om. Deși descoperirile sunt puține, ele sugerează totuși o teorie conform căreia oamenii ar fi putut fi implicați activ în declinul speciei Neandertal, cel mai apropiat competitor al lor în ceea ce privește resursele.
Timp de multe decenii s-a crezut că oamenii și Neandertalii nu au avut niciun contact. Dar dovezile recente au arătat coabitare, chiar și încrucișare, iar acum violență între specii. Aceasta nu este nici prima descoperire care sugerează ucideri între oameni și Neandertali. Un alt schelet de Neandertal masculin datând de acum aproximativ 36.000 de ani a fost găsit scalpat de o armă făcută de om.
Churchill este atent să precizeze că nu promovează teoria genocidului. Nu există suficiente dovezi care să demonstreze un război uman generalizat împotriva Neandertalilor. Cu toate acestea, ar trebui să ne dea de gândit.
Pe măsură ce intrăm în A Șasea Extincție în Masă, o extincție inițiată și perpetuată exclusiv de oameni care încearcă să satisfacă o foame nesfârșită pentru din ce în ce mai multe resurse naturale, ar trebui să ne amintim de fratele nostru pierdut Abel.
Când îți ucizi semenul, există consecințe de plătit.
FACTOID: Șapte din 10 biologi cred că actuala extincție în masă a speciilor de plante și animale (cel puțin trei pe zi) este cea mai mare amenințare la adresa supraviețuirii omenirii.
