Oamenii de știință de la Universitatea Maritimă și Oceanică din Coreea au dezvoltat o pilă de combustie care funcționează pe bază de uree, o substanță chimică evaporată istoric din urină, dar acum sintetizată din amoniac. Am prezentat ceva similar cu ani în urmă, de obicei cu titluri de genul „Putere pe bază de pipi!”, dar acelea foloseau catalizatori foarte scumpi, precum platina. Cercetătorii au descoperit cum să facă acest lucru mult mai economic. Ei descriu ureea ca fiind „o moleculă bogată în azot, larg utilizată în fertilizanți și, de asemenea, prezentă în mare măsură în apele uzate” – adică urina. Iată un alt motiv bun să nu o mai aruncăm la canal.
Fostul președinte american Teddy Roosevelt a remarcat odată că „oamenii civilizați ar trebui să știe cum să elimine canalizarea altfel decât punând-o în apa potabilă”. Sami Grover, descris odată drept corespondentul oficial „pipi și caca” de la PlanetaNoastra, a remarcat: „Urina este o resursă utilă pe care o tratăm ca pe un deșeu periculos. Iar reevaluarea valorii sale ne poate aminti că atât de multe lucruri pe care le aruncăm ar putea fi folosite pentru bine dacă am începe să gândim inteligent despre deșeuri.”
Am remarcat și eu că odinioară era cu adevărat valoroasă — aproximativ 1% din urină este uree. Dar acum se produce din amoniac și dioxid de carbon, folosind cantități uriașe de gaz natural.
Conform echipei de cercetare condusă de profesorul Kyu-Jung Chae de la Universitatea Maritimă și Oceanică din Coreea, noile pile de combustie directe pe bază de uree (DUFC) sunt ieftine și puternice. „Am reușit să obținem o densitate mare de putere într-o pilă de combustie pe bază de uree folosind materiale ieftine”, subliniază Chae. „Astfel, cercetarea noastră extinde capacitățile pilelor de combustie cu uree și încurajează comercializarea acestora.”
Cercetătorii cred că ureea ar putea fi recuperată din apele uzate.
Dar extragerea ureei din apele uzate va fi mult mai dificilă decât extragerea ei din urină, lucru care se face de mii de ani prin fierbere sau evaporare în bazine solare. Acesta ar putea fi un alt motiv foarte bun pentru a avea toalete cu separare a urinei în casele noastre, mai ales în aceste vremuri de insecuritate energetică și prețuri ridicate. Nu este greu să extrapolăm și să vedem câteva avantaje reale aici.
Comparați energia din pipi cu energia solară. Ai nevoie de baterii mari și scumpe pentru a stoca lumina soarelui, dar poți stoca urina într-un rezervor zi sau noapte, vară sau iarnă. Apoi o pompezi în pila ta de combustie alimentată cu pipi și ai electricitate atunci când ai nevoie.
Extrapolând și mai mult, am putea avea mașini alimentate cu pile de combustie pe care le umpli la o pompă diferită atunci când ajungi la o stație de odihnă pe autostradă, un mare colector de urină. Nu este ca și cum nu suntem obișnuiți să punem uree în mașinile noastre: fluidul pentru evacuarea diesel (DEF) utilizat în motoarele Mercedes BlueTEC este doar uree și apă, iar producătorii de DEF a trebuit să emită avertismente către proprietarii de mașini să nu urineze în rezervorul de DEF.
Toate acestea nu sunt o glumă, ci un alt motiv pentru care sistemul nostru actual de amestecare a urinei și fecalelor și spălarea lor cu apă potabilă este o idee atât de teribilă. Ambele sunt resurse valoroase care au fost folosite de mii de ani. Doar în ultimii 150 de ani le-am risipit, doar de acum 100 de ani, de când am avut tehnologia Haber-Bosch pentru a face amoniac din gaz natural. Am văzut recent ce s-a întâmplat în Regatul Unit când prețurile gazelor au explodat: au încetat să mai producă îngrășăminte și au rămas fără dioxid de carbon industrial.
Am regândit totul în fața crizei climatice. Este timpul să regândim sistemul nostru sanitar pentru a captura valoarea din resursele pe care acum le diluăm și le aruncăm. A avea surse alternative de uree care nu sunt fabricate din combustibili fosili are sens; faptul că am putea obține electricitate din ea este un bonus imens.
