Toată lumea știe că schimbarea se întâmplă, dar datorită economiei bazate pe combustibili fosili, ne simțim cu toții atât de bine.
Descriind recent pe politicianul canadian Maxime Bernier, l-am numit un incendiator climatic. Un cititor s-a plâns:
Primul meu gând a fost, da, criminal climatic
Poate cu un deceniu sau două în urmă, se putea accepta că ar exista sceptici climatici, care puneau onest la îndoială știința schimbărilor climatice și dacă acestea se întâmplau deloc. Apoi au apărut negiționiștii climatici, care în fața tuturor dovezilor spuneau „este mecanica orbitală sau pete solare sau asta se întâmplă întotdeauna”.
Este greu de crezut că astăzi cineva mai crede că nu se întâmplă nimic sau că sunt pete solare. Ceea ce avem acum sunt oameni cărora pur și simplu nu le pasă sau au alte interese care au prioritate. Incendierea, definită în Wikipedia:
Incendiator climatic a fost un termen pe care l-am auzit prima dată de la arhitectul din Seattle Mike Eliason, care l-a folosit pe Twitter pentru a descrie oamenii care merg dincolo de simpla negare a realității schimbărilor climatice, dar prin acțiunile lor le ajută de fapt. Un incendiator climatic știe că ceea ce spune nu este adevărat, dar o face cu bună știință oricum pentru câștig personal sau politic. Dar poate că nu este cel mai bun termen; alții fac același punct cu „nihilist climatic„. Bernier și politicienii americani care pun industria combustibililor fosili înaintea climei, probabil se încadrează aici. Charlie Smith a scris în Georgia Straight anul trecut:
NRDC notează că nihilismul climatic este răspândit și în guvernul american. Anul trecut, când a redus standardele de eficiență a combustibilului, Administrația Națională pentru Siguranța Traficului Rutier a declarat că planeta se încălzește, dar că reducerea emisiilor de carbon de la mașini nu ar face o mare diferență, dar ar face mașinile să coste mai mult. Deci, de ce să ne deranjăm? Jeff Turrentine scrie despre diferența dintre scepticism, negare și nihilism:
© MIT Press/ Energie și Civilizație
Este probabil că, de fapt, unora dintre ei le pasă, dar fac o alegere. Așa cum a notat Vaclav Smil în cartea sa Energie și Civilizație, energia din combustibili fosili conduce totul și, cu cât avem mai multă, cu atât este mai ieftină, cu atât economia înflorește mai mult.
Cu greu există un aspect al vieților noastre care să nu implice combustibili fosili, de la îngrășămintele de pe câmpurile noastre de porumb la ambalajele de plastic în care primim alimentele și orice altceva, până la sistemele de transport care livrează totul. Probabil că abia există un loc de muncă în această țară care să nu depindă într-un fel de combustibili fosili. Combustibilii fosili ne-au făcut ceea ce suntem, așa cum notează Smil despre tranziția noastră la o economie bazată pe aceștia:
© TOLGA AKMEN/AFP/Getty Images
Nu este de mirare că aceste proteste sunt probabil doar o dorință și de ce aproape fiecare politician este în cele din urmă un nihilist climatic; totul este doar o chestiune de grad. Bill de Blasio nu este dispus să facă nimic mai mult decât Donald Trump când vine vorba de gestionarea mașinilor; Justin Trudeau nu este dispus să facă nimic mai puțin decât Maxime Bernier când vine vorba de construirea conductelor; ei știu că nu vor fi aleși pentru că fiecare alegător care are un loc de muncă și o mașină are un interes în economia energetică, iar alternativele sunt prea dificil de contemplat. Așa cum concluzionează Smil:
Acesta este motivul pentru care negiționist climatic nu mai este suficient de puternic. Îmi place incendiator climatic, și a fost inventat de un prieten, dar nihilist climatic este de fapt un termen mai bun. Acești oameni cunosc consecințele acțiunilor lor, au decis că este în interesul lor, și în interesul unui număr suficient de mare de alegători, să nu le pese. Și inevitabil, la un moment dat, îi voi numi criminali climatici.
