Salata verde este stupidă. Am mai spus asta și există chiar și un site web dedicat acestei opinii polarizante. Tamar Haspel a scris în The Washington Post că „salata verde este un vehicul pentru a transporta apă refrigerată de la fermă la masă” și că „o căpățână de salată iceberg are același conținut de apă ca o sticlă de Evian (dimensiune 1 litru: 96 la sută apă, 4 la sută sticlă) și este doar marginal mai nutritivă”. Evianul este și mult mai ușor de transportat.
Ceea ce este și mai stupid este că, potrivit Bloomberg, 90% din salata verde pe care o ronțăim între noiembrie și martie provine din Arizona. Statul nu are aproape deloc apă în afară de cea care vine din râul Colorado, iar Departamentul de Interne al SUA reduce alocația Arizonei cu 21%.
Problema este seceta continuă din vest, care a redus volumul de apă din Marea Confluence (Lake Mead), rezervorul artificial din spatele barajului Hoover, cu 73%. Statele din vest nu se pot înțelege asupra modului de împărțire a apei, așa că guvernul federal se ocupă de distribuire.
Arizona se plânge. Potrivit Washington Post, directorul Departamentului de Resurse de Apă din Arizona, Tom Buschatzke, a numit „inacceptabil” faptul că statul său trebuie „să continue să suporte o povară disproporționată a reducerilor în beneficiul altora care nu au contribuit”.
Între timp, toate aceste alimente cultivate în Arizona necesită o cantitate imensă de apă, motiv pentru care agricultura utilizează 72% din alocația sa. Este nevoie de aproximativ 57 de litri de apă pentru a cultiva aproximativ 450 de grame de salată verde, mare parte din care este preambalată în pungi de plastic, crescând semnificativ sarcina asupra apei. Directorul editorial PlanetaNoastra, Melissa Breyer, a notat că este spălată de trei ori și tot trebuie spălată din nou.
Fermierii din California se plâng și ei. Mike Wade de la California Farm Water Coalition a spus într-o declarație:
Dar Wade nu abordează întrebarea fundamentală: De unde va veni apa?
Seceta din vest durează de 23 de ani. Și, la fel ca în cazul problemei de securitate națională a energiei, cea mai bună modalitate de a gestiona problema este să folosim mai puțin și să o folosim cu înțelepciune. Și ce face guvernul în această privință? Potrivit unui comunicat de presă al Departamentului de Interne, Actul de Reducere a Inflației adoptat recent include 4 miliarde de dolari în finanțare specifică pentru eforturile de gestionare și conservare a apei în bazinul râului Colorado și în alte zone care se confruntă cu niveluri similare de secetă.
„Criza de secetă înrăutățită care afectează bazinul râului Colorado este determinată de efectele schimbărilor climatice, inclusiv căldura extremă și precipitațiile scăzute. La rândul său, condițiile severe de secetă exacerbează riscul de incendii de vegetație și perturbarea ecosistemelor, crescând presiunea asupra comunităților și peisajelor noastre”, a declarat secretarul adjunct Tommy Beaudreau.
„Fiecare sector din fiecare stat are responsabilitatea de a se asigura că apa este utilizată cu eficiență maximă. Pentru a evita un colaps catastrofal al Sistemului râului Colorado și un viitor de incertitudine și conflict, utilizarea apei în bazin trebuie redusă”, a declarat secretarul asistent pentru Apă și Știință, Tanya Trujillo.
Biroul de Reclamare al Departamentului de Interne continuă cu o serie de recomandări și acțiuni propuse pentru conservarea la nivel de bazin, dar nu abordează niciodată cu adevărat întrebarea despre cum este folosită apa, cum ar fi să întrebe: „Hmm, chiar avem nevoie de atâta salată verde în februarie?”. Dacă „o aprovizionare cu alimente sigură, accesibilă și autohtonă este o problemă de securitate națională”, nu ar avea sens să analizăm ce mâncăm și când? Asta făceau oamenii pe vremuri când mâncarea era o problemă de securitate națională. Americanii și-au schimbat dietele pentru a mânca ce era disponibil și s-au adaptat anotimpurilor.
Tehnologia, de la irigații la refrigerare, a schimbat modul în care mâncăm, și așa cum a notat editorul senior PlanetaNoastra, Katherine Martinko, în „O scurtă istorie a salatei verzi”. De aici a început.
Facem asta de atunci, fără să ne întrebăm dacă este o idee bună să folosim atâta energie și apă pentru a mânca ceea ce Haspel a numit „o irosire de resurse sub formă de frunze verzi”. O modalitate mai bună ar putea fi să mergi la piața locală acum și să te bucuri de abundența soiurilor locale, diferite, delicioase și să te îndopi cu ele cât mai poți.
Martinko, care este membră a unui CSA (Comunitate Susținută de Agricultură), a scris:
Criza apei este o altă manifestare a crizei climatice. Gestionarea apei se confruntă cu aceleași probleme pe care le avem cu emisiile de carbon sau prețurile energiei: Nimeni nu vrea să renunțe la nimic. Nimeni nu vrea să schimbe nimic. Să nu ai salată verde în burgerul tău în februarie ar fi ne-american. Dar s-ar putea să nu ai de ales când apa se termină.
