Mai devreme anul acesta, a apărut știrea că starul pop și antreprenoarea din Barbados, Rihanna, donat 15 milioane de dolari grupurilor de justiție climatică din prima linie din Caraibe și Statele Unite prin intermediul organizației sale non-profit, The Clara Lionel Foundation. Printre beneficiari s-au numărat Fondul pentru Echitate Climatică și Energie Curată, Alianța pentru Justiție Climatică și Rețeaua de Mediu a Tineretului din Caraibe. Rihanna nu și-a reținut cuvintele atunci când a descris necesitatea acestei munci într-o declarație la momentul respectiv: „Dezastrele climatice, a căror frecvență și intensitate sunt în creștere, nu afectează toate comunitățile în mod egal, comunitățile de culoare și națiunile insulare suportând greul schimbărilor climatice.”
Totuși, răspunsul unora de pe rețelele de socializare a fost la fel de deprimant pe cât de previzibil:
Acesta nu a fost nicidecum singurul răspuns care invoca ipocrizia—am văzut chiar un utilizator de rețele sociale sugerând că întregul gest a fost lipsit de sens dacă Rihanna nu renunță la zbor.
Mi-am amintit de aceste schimburi de replici în timpul știrilor recente despre folosirii avioanelor private de către Kylie Jenner și alte celebrități pentru călătorii absurd de scurte.
Pe de o parte, împărtășesc indignarea față de excesele grosolane ale claselor miliardare și aș fi mai mult decât fericit să trăiesc într-o lume în care miliardarii și avioanele lor private ar fi eliminate în mare parte prin taxe. Totuși, în lipsa acelei lumi, sau chiar a unei căi viabile de a ajunge acolo, nu pot să nu simt că trebuie să fim strategici cu privire la când și dacă îi criticăm pe cei care zboară la înaltă altitudine.
Cazul Rihannei oferă o lecție importantă pentru mișcarea climatică. Și anume faptul că contextul contează, momentul contează și, mai presus de toate, contează gândirea strategică cu privire la scopul pe care îl urmărești. Da, o scurtă răsfoire a site-urilor de bârfă despre celebrități sugerează că Rihanna chiar zboară cu avioane private—de fapt, chiar a închiriat avioane private pentru a plimba un mic grup de fani.
Până acum în 2022, celebritățile au emis aproximativ 3376,64 tone de emisii de CO2 doar prin utilizarea avioanelor private. Pentru o scară de comparație, aceasta este de 482,37 ori mai mult decât emisiile anuale ale unui individ obișnuit.
Există un timp și un loc pentru a-i lovi puternic pe ultra-bogați în legătură cu consumul lor excesiv. Și atunci când participi la un efort strategic de a restricționa aviația privată sau de a schimba normele culturale despre aviație ca activitate aspirațională, atunci critica (shaming-ul) poate juca un rol de o importanță critică. În mod similar, dacă există celebrități ultra-bogate care citesc acest lucru, aș susține categoric că reducerea consumului excesiv—și poate cumpărarea unei biciclete sau alegerea de a zbura cu curse comerciale—sunt toate modalități excelente de a-ți spori credibilitatea și de a-ți amplifica mesajul.
Totuși, atunci când o celebritate oferă 15 milioane de dolari pentru cauze de justiție climatică sau lansează un film popular care avertizează despre schimbările climatice, atunci cred că cel mai important lucru pe care îl putem face este să spunem mulțumesc. Sau poate un mulțumesc urmat îndeaproape de: „Putem avea mai mult?”
În timpul lansării cărții mele despre cum cei mai bogați oameni la nivel global sunt ipocriți climatic, am vorbit cu un proeminent om de știință și activist climatic. El a fost un susținător fervent al unui stil de viață cu impact redus asupra planetei. Totuși, mi-a spus recent că a interacționat cu multe celebrități bogate și bănuiește că motivul pentru care nu vorbesc și acționează mai mult în privința climei este frica de a fi criticate pentru așa-zisele lor ipocrizii.
Nu încerc să scutesc pe nimeni. Și nu cred că oamenii pot sau ar trebui să încerce să-și „cumpere” o conștiință climatică curată. Știm că superbogații au o amprentă de carbon masiv disproporționată. Și cei dintre noi care sunt pur și simplu înstăriți și avuți la scară globală sunt de asemenea responsabili pentru o cotă mai mare decât cea echitabilă din emisii. Absolut putem și ar trebui să încercăm să schimbăm această dinamică. Și cu toții putem lucra pentru a redefini așteptările culturale despre ce înseamnă să trăiești bine.
Doar că nu cred că momentul potrivit pentru a critica (shame) pe cineva pentru a face acest lucru este atunci când deja face pași pentru a-și asuma partea sa.
