Orașele lumii sunt responsabile pentru peste 70% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și, prin urmare, au un rol major de jucat în lupta împotriva crizei climatice, dar cât de mult progrese fac de fapt?
Pentru a răspunde la această întrebare, o echipă de cercetători chinezi a realizat prima analiză la nivel sectorial a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 167 de orașe mari din întreaga lume și a urmărit apoi progresul acestora în reducerea acestor emisii până în prezent, precum și obiectivele lor viitoare. Rezultatele, publicate în revista Frontiers in Sustainable Cities în această vară, arată că zonele urbane ale lumii mai au încă multe de făcut pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris.
„Multe orașe nu au obiective clare și consecvente de reducere a emisiilor pentru a aborda schimbările climatice, iar unele dintre ele își cresc încă emisiile în timpul dezvoltării economice”, a declarat Dr. Shaoqing Chen, coautor al studiului și profesor asociat la Universitatea Sun Yat-sen, pentru PlanetaNoastra, într-un e-mail.
167 de megacity
Cercetătorii au analizat 167 de orașe din 53 de țări diferite din lume, selectate pe baza acoperirii globale și a reprezentativității, precum și a disponibilității datelor. Aceștia au folosit date privind emisiile de la C40 Cities și de la CDP (Carbon Disclosure Project) pentru a-și finaliza analiza.
Ceea ce au constatat este că primele 25 de orașe cu cele mai mari emisii au fost responsabile pentru 52% din emisiile totale. Acestea au fost în mare parte megacity din Asia, cum ar fi Shanghai, Beijing și Tokyo. Cu toate acestea, Moscova și New York City s-au aflat și ele pe listă.
Cercetătorii au analizat, de asemenea, emisiile pe cap de locuitor și au constatat că orașele din Europa, SUA și Australia au avut, în general, emisii mai mari în această categorie decât orașele din țările în curs de dezvoltare. O excepție notabilă la acest lucru a fost China, unde se află trei dintre primele cinci orașe în ceea ce privește emisiile pe cap de locuitor. Autorii studiului atribuie acest lucru dezvoltării rapide a orașelor chineze, dependenței lor de cărbune și structurii economiei globale.
„'[M]any high-carbon production chains were outsourced from developed nations to Chinese cities, thus increasing the export-related emission of the latter,’”, scriu autorii studiului.
În general, principala sursă de emisii pentru orașele din studiu a fost ceva ce autorii studiului au numit „energie staționară”, adică emisiile provenite din arderea combustibililor și utilizarea energiei electrice în clădirile rezidențiale, comerciale și industriale. Aceasta a reprezentat peste 50% din emisii pentru mai mult de 80% din 109 orașe. Un alt factor important a fost transportul, care a reprezentat peste 30% din emisii pentru aproximativ o treime din orașele analizate.
Cu toate acestea, Chen a declarat pentru PlanetaNoastra că au existat variații importante în funcție de țară. În SUA, de exemplu, emisiile din clădiri și transportul au fost ambele factori importanți, în timp ce producția a jucat un rol important în multe orașe chineze.
S-au făcut progrese?
Studiul a urmărit, de asemenea, progresele pe care orașele le-au făcut în reducerea emisiilor și ambiția obiectivelor lor viitoare. În cele din urmă, ambițiile orașelor au fost comparate cu obiectivul Acordului de la Paris de a limita încălzirea globală la mult sub două grade Celsius peste nivelurile preindustriale și, în mod ideal, la 1,5 grade Celsius.
„Deși orașele globale actuale au făcut progrese mari în reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, măsurile de atenuare actuale sunt, în general, insuficiente pentru a [] realiza reducerile de emisii care [sunt] în concordanță cu Acordul de la Paris”, spune Chen.
El adaugă că doar 60% dintre orașele din studiu aveau obiective de reducere a emisiilor cu repere clare, ceea ce el consideră „insuficient”. Dintre cele 167 de orașe din studiu, doar 42 au avut suficiente date pentru ca cercetătorii să evalueze cum s-au modificat emisiile lor pe parcursul a doi ani.
Dintre aceste orașe, un total de 30 au reușit să își reducă emisiile între 2012 și 2016, potrivit unui comunicat de presă al Frontiers, Oslo, Houston, Seattle și Bogotá înregistrând cea mai mare reducere a emisiilor pe cap de locuitor. Chen a menționat că aceste orașe și-au îmbunătățit semnificativ sistemele energetice și mecanismele de comercializare a carbonului. Cu toate acestea, el a remarcat că multe dintre orașele care au reușit să își reducă emisiile se aflau în țări dezvoltate.
„'[I]t should be cautioned that many high-carbon production chains were outsourced from developed nations to cities in developing nations (such as China and India), thus increasing the export-related emission of the latter,’” notează el.
Pe de altă parte, mai multe orașe au înregistrat o creștere a emisiilor, Rio de Janeiro, Curitiba, Johannesburg și Veneția aflându-se în frunte. Acestea au fost orașe care s-au bazat pe industrii cu emisii intense, cum ar fi producția de substanțe chimice, oțel sau minerit și au avut un transport terestru cu emisii ridicate, spune Chen.
Viitorul urban
Chen a oferit trei recomandări despre ce ar putea face orașele pentru a-și reduce emisiile în conformitate cu Acordul de la Paris:
- Identificarea și vizarea sectoarelor cu cele mai mari emisii.
- Crearea unei metodologii consecvente pentru urmărirea emisiilor în timp util, care poate fi utilizată pentru a evalua progresul la nivel mondial.
- Stabilirea unor obiective de reducere a emisiilor mai ambițioase și ușor de urmărit.
Mai multe dintre orașele evidențiate în raport lucrează deja pentru a-și reduce emisiile sub egida C40 Cities, ale căror date disponibile public au fost utilizate în studiu.
„C40 a fost fondat pentru a conecta orașele din întreaga lume pentru a facilita schimbul de cunoștințe și date care ajută la accelerarea acțiunii climatice în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și, în cele din urmă, pentru a crea un viitor mai sănătos, mai rezilient”, a declarat purtătorul de cuvânt Josh Harris pentru PlanetaNoastra.
Această coaliție include în prezent aproape 100 dintre cele mai mari orașe din lume, reprezentând peste 700 de milioane de oameni. Orașele membre s-au angajat să ia măsuri precum creșterea spațiilor verzi urbane, utilizarea autobuzelor cu emisii zero începând cu 2025, asigurarea faptului că toate clădirile noi emit zero net carbon până în 2025 și toate clădirile, fără excepție, fac același lucru până în 2030 și dezinvestirea activelor orașelor din companiile de combustibili fosili.
Cu toate acestea, dintre cele 25 de orașe cu cele mai mari emisii citate în studiu, 16 dintre ele sunt membre C40.
Harris a remarcat că multe orașe membre C40 sunt centre comerciale dens populate, care sunt în mod natural intensive în resurse. În plus, emisiile actuale nu reprezintă neapărat o predicție a viitorului. O analiză din 2020 a constatat că 54 de orașe din lume sunt pe cale să își aducă contribuția echitabilă la limitarea creșterii temperaturii la 1,5 grade Celsius. Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că orașele nu ar putea face mai mult, dar ele nu sunt singurele entități care trebuie să acționeze.
„Recunoaștem că toate orașele și comunitățile – atât cele din rețeaua C40, cât și cele din afara acesteia – trebuie să facă mai mult pentru a aborda criza climatică, dar nu o pot face singure”, a declarat Harris pentru PlanetaNoastra. „Orașele au nevoie de mai mult sprijin din partea guvernelor naționale, care pot oferi finanțarea necesară, asistența tehnică, politicile și colectarea datelor necesare pentru a atenua poluarea și a construi reziliența pentru a rezista impactului schimbărilor climatice.”
