Sustenabilitatea este un cuvânt amuzant. O definiție comună bazată pe raportul Brundtland, „Viitorul Nostru Comun,” este „îndeplinirea propriilor nevoi fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.” Investopedia spune că „în sensul cel mai larg, sustenabilitatea se referă la capacitatea de a menține sau susține un proces continuu pe termen lung.”
Întotdeauna mi s-a părut hilar că Bosco Vegetale al lui Stefano Boeri din Milano apare pe coperta aproape fiecărei broșuri despre clădiri sustenabile, inclusiv pe cele care discută despre locuințele accesibile. A fost nevoie de tone de beton suplimentar pentru jardiniere pentru a susține toți acei copaci și au „grădinari zburători” care coboară în rapel pe partea laterală a clădirii pentru a întreține copacii.
Aceasta este o propunere costisitoare de susținut continuu pe termen lung. De asemenea, nu credeam că vor rezista copacii, dar fotografia recentă cu care încep această postare arată destul de drăguț. După ce l-am auzit pe Boeri descriind clădirea ca un „dispozitiv anti-expansiune urbană” care este un „mediu urban alternativ ce permite locuitul aproape de copaci, arbuști și plante în interiorul orașului; o astfel de condiție se găsește, în general, doar în casele suburbane cu grădini,” mi-am reconsiderat obiecțiile anterioare, dar încă nu știu dacă poate fi definită ca fiind „sustenabilă.”
Arhitectul Egidio Panzera a instalat recent ceea ce el numește „o oază domestică cu o bucătărie sustenabilă într-o ‘pădure verticală’ din interiorul Milanului.” El folosește o bucătărie Valcucine, pe care am considerat-o întotdeauna unul dintre cele mai frumoase și mai practice designuri pe care le-am văzut.
Când am văzut-o pentru prima dată la o expoziție de design din New York City, am întrebat ce o face sustenabilă și mi s-a răspuns: „Este făcută din sticlă, va dura o veșnicie, nepoții dumneavoastră vor folosi această bucătărie.” Aceasta are un blat de marmură. Valcucine a explicat relația cu clădirea:
OK, poate că s-a pierdut ceva la traducere. Și poate că se pune problema dacă a face o bucătărie din sticlă solidă, un produs cu carbon încorporat ridicat, este mai sustenabil decât a o face din lemn sau o formă de placă compozită, din care sunt majoritatea bucătăriilor. Poate, cu gândirea noastră modernă despre importanța emisiilor inițiale de carbon, este greu să numim fie clădirea, fie bucătăria din ea sustenabile. Dar ambele pot fi numite cu siguranță inovatoare și frumoase.
Un aspect al sustenabilității despre care vorbim pe PlanetaNoastra este ocuparea unui spațiu mai mic, iar aceasta este o caracteristică importantă de design pe care am admirat-o de mult la această bucătărie. În zilele noastre, cei bogați își instalează cu toții „bucătării din spate” sau „bucătării dezordonate”. The New York Times a raportat:
M-am plâns de asta acum ani de zile când am văzut-o pentru prima dată.
Sistemul Valcucine New Logica rezolvă în cele din urmă problema aparatelor mici aducând dulapul până la blat. Ridici ușile plutitoare magice și totul este acolo, gata conectat și pregătit de utilizare, așa că nu ai nevoie de o cameră separată pentru a ascunde Kuerig-ul. Ocupă puțin spațiu suplimentar în adâncime—dar mult mai puțin decât o cameră separată—și există un loc pentru fiecare lucru.
Dar, în cele din urmă, întrebarea rămâne: Pot fi numite sustenabile o bucătărie din sticlă sau o clădire din beton? Având în vedere definiția Brundtland de „îndeplinire a propriilor nevoi fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi” și un buget strict de carbon pentru a menține încălzirea globală sub 1,5 grade Celsius, și având în vedere că sticla are emisii inițiale de carbon de 0,9 kilograme pe kilogram de sticlă, fiecare dintre acestea compromițând generațiile viitoare, aș concluziona că răspunsul este nu. Dar cu siguranță sunt frumoase.
