În fiecare an, mii de americani participă la Ziua Națională de Curățare a Râurilor, suflecându-și mânecile pentru a aduna gunoiul care blochează căile navigabile și amenință fauna sălbatică. Parte a Programului Național de Curățare a Râurilor, lansat în 1991 de către organizația non-profit American Rivers, evenimentul mobilizează comunitățile să devină buni administratori ai cursurilor de apă locale.
Deoarece majoritatea dintre noi ne putem permite să fim conservatori doar cu jumătate de normă, munca de zi cu zi este susținută în mare parte de o rețea de bază de gardieni cu normă întreagă, inclusiv mulți cu un titlu de post care sună arhaic, precum „riverkeeper” (păzitor de râu), „baykeeper” (păzitor de golf) sau „waterkeeper” (păzitor de apă). Iată o privire mai profundă asupra mișcării păzitorilor de râuri și a lecțiilor sale pentru viitoarele eforturi de conservare conduse de cetățeni.
Începuturile păzirii râurilor
Oricât de nesănătoase ar fi multe căi navigabile din SUA astăzi, ele erau adesea mai rele acum 50 de ani. Nu numai că râurile au fost barate miopic sau alterate în alte moduri în secolul XX; poluarea necontrolată otrăvea, de asemenea, ecosistemele acvatice peste tot pe hartă.
Incendiile pe râuri deveniseră surprinzător de comune. Celebrul incendiu din 1969 de pe râul Cuyahoga din Ohio, de exemplu, a fost al zecelea al râului în 100 de ani.
Lucrurile erau la fel de sumbre și pentru râul Hudson din New York, care, pe la mijlocul anilor 1960, era plin de deșeuri industriale și ape uzate. Acest lucru a început să inspire diverse intervenții conduse de cetățeni, inclusiv grupuri de advocacy precum Hudson River Sloop Clearwater, fondat de cântărețul de muzică folk Pete Seeger în 1966. Efectele asupra peștilor i-au înfuriat și pe pescarii locali, care s-au unit în 1966 folosind o lege federală din 1888 pentru a se lupta direct cu poluatorii. A funcționat.
Aceasta a fost originea Asociației Pescarilor de pe râul Hudson (Hudson River Fishermen’s Association), redenumită Riverkeeper (Păzitorul Râului) în 1986. Alte grupuri de conservare din țară i-au împrumutat curând numele, împreună cu tacticile sale de succes. În 1999, a fost fondată Waterkeeper Alliance (Alianța Păzitorilor Apei) ca organizație umbrelă pentru a uni și sprijini toate grupurile „keeper” din SUA și din străinătate.
Astăzi, alianța include peste 350 de organizații și filiale din întreaga lume, care patrulează și protejează în mod colect peste 7,12 milioane de kilometri pătrați de căi navigabile pe șase continente.
Politica de mediu în jurul păzirii râurilor
Riverkeeper a obținut succes timpuriu cu două legi federale: Legea Râurilor și Porturilor din 1888 și Legea Deșeurilor din 1899. Aceste statute interziceau poluarea apelor din SUA și ofereau o recompensă pentru oricine raporta o încălcare. Riverkeeper a câștigat curând prima recompensă de 2.000 USD, urmată de premii chiar mai mari pentru expunerea poluării ilegale.
Avocatul de mediu și fostul președinte al Waterkeeper Alliance, Robert F. Kennedy Jr., care a petrecut 33 de ani ca avocat și membru al consiliului Riverkeeper, i-a declarat odată lui Dan Naujoks, Riverkeeper-ul râului Yadkin, într-o declarație, că recompensele au oferit Riverkeeper resursele necesare pentru a salva Hudson. „Ei au folosit acești bani pentru a construi o barcă și au angajat un păzitor de râu cu normă întreagă… Iar Hudson-ul de astăzi este un model internațional pentru protecția ecosistemelor.”
Pe măsură ce organizația originală Riverkeeper era încă la început, publicul american începea, de asemenea, să conștientizeze situația critică a căilor navigabile naționale. Presiunea publică a determinat curând Congresul și Casa Albă să ia măsuri mai mari pentru protejarea ecosistemelor.
Un pas a fost Legea Râurilor Sălbatice și Scenice din 1968. Aceasta a conservat fluxul natural al anumitor râuri împotriva barajelor sau a altor dezvoltări, un serviciu pe care îl oferă acum pentru peste 20.921 de kilometri din 200 de râuri din 40 de state și Puerto Rico. Alți pași s-au concentrat pe reducerea poluării, cum ar fi înființarea Agenției pentru Protecția Mediului din SUA în 1970 și adoptarea legii federale a apelor curate (Clean Water Act) în 1972.
Legea apelor curate, împreună cu alte protecții federale și nenumărate eforturi ale conservatorilor cetățeni, sunt motive pentru starea îmbunătățită a multor râuri din SUA.
Responsabilitățile păzitorilor de râuri
Astăzi, păzitorii de râuri lucrează pentru a proteja râurile prin monitorizarea căilor navigabile și prin găsirea și abordarea oricăror surse de poluare. Ei au o varietate de metode pentru a face acest lucru.
Organizația Riverkeeper monitorizează cu ajutorul unei bărci de patrulare, înregistrând aproximativ 11.112 km nautici pe râul Hudson. John Lipscomb, căpitanul bărcii de patrulare Riverkeeper, menține în prezent Programul de Testare a Calității Apei al organizației, care măsoară nivelurile de oxigen, temperatură, bacterii și multe altele în 74 de situri de prelevare diferite.
Pe lângă testarea calității apei, Riverkeeper desfășoară investigații asupra potențialilor poluatori. Personalul determină dacă o persoană sau o parte a încălcat Legea apelor curate. De obicei, Riverkeeper găsește oportunități de educare a poluatorilor—în special dacă aceștia nu au recunoscut daunele cauzate de acțiunile lor—dar pentru cazurile mai severe, personalul determină acțiunea legală adecvată.
Amenințări moderne de mediu
Păzitorii de râuri trebuie, de asemenea, să facă față unei serii de factori de mediu, atât legați de schimbările climatice, cât și de daunele directe, cauzate de om.
Deși râurile din SUA rareori iau foc în zilele noastre, flăcările nu sunt singurul semn de poluare a apei. „Zonele moarte” cu conținut scăzut de oxigen se formează adesea în apele afectate de scurgerile agricole bogate în nutrienți, de exemplu, în timp ce peștii sălbatici sunt din ce în ce mai contaminați de substanțe precum substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin și medicamente. În zonele urbane, apa de ploaie transportă poluanți precum benzină, ulei de motor, îngrășăminte pentru gazon și sare rutieră în căile navigabile și zonele umede.
Multe căi navigabile sunt încă asediate și de poluarea tradițională din surse punctuale. Aceasta include lucruri precum emisiile de la fabrici și centrale electrice, reziduuri toxice din mine și petrol provenit din scurgeri din conducte și puțuri abandonate.
