Care este diferența dintre coioți și lupi?

De la distanță, poate fi dificil să distingi un lup de un coiot. Dar dacă ai văzut una dintre aceste creaturi cu aspect similar în sălbăticie, sunt șanse să fi zărit un coiot. Răspândiți și numeroși, coioții prosperă în habitatele în care oamenii au transformat peisajul natural.

Mai mari și mai robuști, lupii trăiesc, în general, mai departe de așezările umane. În trecut, oamenii au vânat lupi—unele specii până aproape de extincție—pentru a preveni uciderea animalelor domestice. Istoria lor lungă și conflictuală cu umanitatea i-a făcut, în mod firesc, pe lupi să fie precauți față de oameni. 

Află mai multe despre calitățile fizice și comportamentale ale fiecăreia dintre aceste specii unice, precum și despre perspectivele lor de supraviețuire.

Clasificarea lupilor și a coioților

Lupii sunt carnivore din familia Canidae și genul Canis, cu două specii recunoscute: lupii roșii (Canis rufus) și lupii cenușii (Canis lupus). Dincolo de aceasta, numărul subspeciilor este intens dezbătut.

Numit și lupul de tufiș sau lupul de prerie, coiotul (Canis latrans) este un canid similar din aceeași familie și același gen ca lupii, dar, contrar numelui său popular, este o specie separată. 

Caracteristici ale coioților vs. lupi

Datorită posturii și conformației lor, coioții adulți sunt ușor confundați cu câinii domestici de talie medie spre mare. În schimb, lupii adulți mici pot, la o primă vedere, să arate ca niște coioți mari. 

Dimensiune și conformație

Coioții au o înălțime la greabăn de aproximativ 51 până la 56 cm și pot cântări între 11 și 20 kg. Conformația lor zveltă le permite să alerge puțin mai repede decât lupii și să mențină acea viteză pentru mai mult timp.

În contrast, lupii sunt construiți puternic, cu cozi și corpuri mai lungi (ceea ce le permite pași mai mari), trunchiuri mai scurte și mersuri mai elegante. Lupii cântăresc între 23 și 45 kg, înălțimea lor la greabăn variază între 69 și 84 cm și au o lungime de 1,5 până la 1,8 metri. Având acest avantaj fizic, lupii tind să atace și să ucidă coioți în habitatele unde ambele specii coexistă, diminuând populația de coioți în timp. 

Diferența de mărime se repetă și în urmele fiecărui animal. Urmele de lup pot avea până la 13 cm lungime și 10 cm lățime, în timp ce urmele de coiot sunt de obicei puțin peste jumătate din această dimensiune.

Forma feței

Lupii au, de obicei, boturi cu formă mai bloc, în comparație cu boturile mai înguste, mai lungi, ale coioților. Proporțional cu mărimea capului, urechile coioților sunt mai proeminente, unele atingând dublul mărimii urechilor unui lup. Urechile coioților nu sunt doar mai mari; sunt și ascuțite, spre deosebire de vârfurile rotunjite ale urechilor lupilor.

Culoare

Coioții au blană doar de culoare cafeniu sau gri, în timp ce lupii pot avea blană neagră, gri, albă pătată și maro. Pe măsură ce îmbătrânesc, blana lupilor se poate deschide la culoare, devenind albastru-argintiu sau albă.

Urlatul

Atât lupii, cât și coioții urlă ca formă de comunicare pe distanțe mari. Coioții au urlete mai înalte, mai scurte și tind să latre mai mult, mai ales la începutul strigătului. De asemenea, scot sunete de lătrat scurt și înalt. 

Urletele lupilor au un ton mai profund și își schimbă înălțimea mai lin. Ei latră—și mârâie—la aceeași frecvență joasă. Totuși, puii de lup latră și urlă la înălțimi mai mari, cu mai multe schimbări de ton. 

Organizarea socială și comportamentul

Deși trăiesc în grupuri familiale, coioții petrec mult timp singuri, mai ales în timpul vânătorii și călătoriilor, și în perechi, în timpul reproducerii. Nu sunt la fel de agresivi ca lupii, dar sunt vânători puternici și pot fi provocați dacă sunt înfometați sau își apără puii. Totuși, coioții sunt mai degrabă temuți decât periculoși pentru oameni—mai ales pentru că atât de mulți oameni îi confundă cu lupii.

Lupii, în schimb, sunt creaturi mai sociale care trăiesc în haite pe tot parcursul anului. Pentru că sunt teritoriali și luptă până la moarte, lupii pot fi agresivi față de alți lupi. Totuși, atacurile lupilor asupra oamenilor sunt rare.

Statutul de conservare

Nici lupii, nici coioții nu sunt în pericol de extincție în viitorul previzibil, cel puțin în porțiuni mari din America de Nord. Chiar și Europa—un continent unde mulți prădători, inclusiv lupii, au fost practic dispăruți—este martora unei renașteri a populației de lupi. 

După 50 de ani de eforturi, lupii cenușii au fost incluși pe lista speciilor cu risc scăzut de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. În 2020, lupul cenușiu a fost scos de pe lista speciilor pe cale de dispariție din SUA. Simultana cu această poveste de succes în conservare este situația critică a subspeciei lobo, mai cunoscută sub numele de lupul cenușiu mexican, considerat acum unul dintre cele mai periclitate mamifere din America de Nord.

Deoarece coioții sunt atât de bine adaptați să trăiască printre oameni, sunt una dintre puținele specii care au succes în epoca Antropocenului. Pe măsură ce defrișările se răspândesc, și ei și-au extins teritoriul, participând la Marele Schimb Biotic American—o rută pe care speciile călătoresc de-a lungul Americilor.