Ați auzit bancul despre criza globală atotcuprinzătoare care amenință viitorul umanității? Să fim clari: Nu este nimic amuzant în legătură cu urgența climatică. Fie că este vorba de decese cauzate de căldură, națiuni insulare amenințate de creșterea nivelului mărilor, sau evenimentul de extincție în masă, al 6-lea, în desfășurare, devastarea declanșată ca rezultat al combustibililor fosili este la fel de oribilă pe cât este de mortală.
Și totuși, activiștii, susținătorii și experții climatici pot și ar trebui să învețe să folosească umorul ca încă o armă în arsenalul nostru. Vestea bună este că există mulți oameni care fac exact acest lucru.
De exemplu, în perioada premergătoare Conferinței Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice din 2021 (COP26) de la Glasgow, Scoția, activiștii vorbeau pe bună dreptate despre miza negocierilor, o chestiune de viață și de moarte. Cu toate acestea, nu s-au sfiit să găsească și puțină veselie și bucurie în timp ce făceau acest lucru. Iată, de exemplu, Greta Thunberg, care își „rickroll-uiește” publicul în mijlocul discursului:
Aceste momente contează. Având în vedere că nu există o versiune plauzibilă a viitorului nostru în care criza climatică să fie complet rezolvată în timpul vieții noastre, toți va trebui să găsim modalități de a ne susține pe termen lung. În acest context, dansul, bucuria și chiar o farsă ocazională pot fi văzute ca acte importante de autoîngrijire.
Umorul este, de asemenea, un instrument puternic de comunicare pe care îl putem folosi în avantajul nostru. Când am intervievat-o pe Amy Westervelt și pe Mary Heglar – duo-ul din spatele podcastului și newsletter-ului Hot Take – au fost foarte clare că umorul a fost absolut esențial pentru succesul proiectelor lor. Nu numai că ajută ascultătorii și cititorii să se conecteze cu subiectul la un nivel mai profund uman, dar, a argumentat Westervelt, ajută și la dezamorsarea îngrijorărilor legate de elitism sau de controlul accesului care de multe ori ne blochează mișcarea:
Umorul ne poate ajuta, de asemenea, să ne schimbăm perspectiva și să explorăm subiecte complexe dintr-un unghi nou sau surprinzător. Și aici, adesea, oamenii amuzanți de profesie, spre deosebire de oamenii „activiști” de profesie, sunt cei care deschid calea. Iată, de exemplu, comediantul Matt Green folosind umorul pentru a aborda acuzațiile de ipocrizie climatică:
Între timp, așa cum au remarcat alții înainte mea, serialul „I May Destroy You” al lui Michaela Coel a folosit un umor acid pentru a denunța eșecurile narative ale organizațiilor climatice tradiționale, conduse de albi, de a se conecta cu publicul de altă rasă.
În cele din urmă, totuși, motivul pentru care trebuie să învățăm să folosim umorul mai eficient este același motiv pentru care trebuie să învățăm să folosim frumusețea, furia, frica și speranța. Cu alte cuvinte, trebuie să ne conectăm cu oamenii la un nivel care să le angajeze întreaga umanitate – și trebuie să-i menținem implicați pe măsură ce avansăm împreună spre soluții.
Din fericire, suntem o mișcare bine adaptată sarcinii. Deși există stereotipul comun al unui activist climatic morocănos și moralist, propriile mele experiențe sugerează contrariul. Așa cum am spus într-o conversație recentă cu autoarea Janisse Ray, a cărei carte recentă „Wild Spectacle” este o încântare uluitoare, activiștii climatici din viața mea sunt unii dintre cei mai amuzanți și mai plăcuți oameni pe care îi cunosc. Deși este adevărat că petrecem mai mult timp decât majoritatea privind în abis, am învățat și să privim spre viitor și să începem să ne imaginăm ce urmează.
Iar viitorul ăla ar face bine să includă și niște umor. Altfel, nu merg.
