Studiile au arătat cantitativ că persoanele bogate emit mult mai mult carbon. Acum, un nou raport al organizației de cercetare britanice Autonomy vine cu o idee interesantă: Să plătească bogații.
„Eliberarea enormă de emisii de carbon de către cei mai bogați din societate în ultimele decenii este uluitoare”, a declarat Will Stronge, coautor al raportului. „Analiza noastră sugerează că cea mai eficientă modalitate pentru guvern de a aborda schimbările climatice ar fi taxarea corespunzătoare a bogaților, printr-o schemă de taxă pe carbon bine țintită.”
Raportul — intitulat „Un fond climatic pentru acțiune climatică” — este britanic, de unde și discuția despre lire în loc de dolari. Dar principiul este același pentru orice națiune bogată – bogații au amprente de carbon mari și nu plătesc pentru externalitățile negative precum emisiile de carbon. Raportul constată că cei mai bogați 1% dintre persoanele cu venituri din Regatul Unit generează într-un an la fel de mult carbon cât o persoană cu venituri mici în 26 de ani. Ei analizează pe termen lung și constată că „pe parcursul a 20 de ani, emisiile cumulate ale unui individ din primii 1% ajung la 2.015 tone, în timp ce cineva din ultimii 10% va fi emis doar 88 de tone.”
Motivul pentru care analizează pe termen lung este să calculeze câți bani ar fi putut fi strânși dacă ar fi existat o taxă pe excesul de carbon emis de către cei bogați. Ei spun că aceasta este o taxă Pigouviană, care este „concentrată pe consumul excesiv al celor mai înstăriți”. Interesant, Investopedia are o definiție diferită:
Autonomy propune taxarea numai a emisiilor de carbon peste media individuală din Regatul Unit, despre care spun că „se înscrie în canonul echității fiscale”, vizând să nu taxeze întreaga cantitate emisă/consumată de primii 1%, ci pur și simplu „excesul”. Aceasta a părut la început o distincție inutilă, având în vedere cât de mare este amprenta celor din primii unu la sută, dar analizând datele:
Media din Regatul Unit este de 10 tone metrice pe individ, iar primii 1% au o medie de 80 de tone metrice, deci diferența este de 70. Rata de taxă propusă pentru acest studiu este de 115 lire sterline pe tonă metrică, prețul propus de Ministerul suedez de Finanțe, ceea ce înseamnă 8.050 de lire pe an. Potrivit Fionei Harvey de la The Guardian, primii 1% câștigă peste 170.000 de lire, deci taxa va fi simțită.
Dar ce diferență ar face! Ar fi strâns 126 de miliarde de lire pe o perioadă de 20 de ani, sumă care ar fi putut plăti pentru triplarea capacității solare, crearea de cinci ori mai multă energie eoliană offshore actuală sau modernizarea a 8 milioane de locuințe. Raportul a menționat: „Fără o taxă pe carbon în Regatul Unit, cei mai bogați 1% au fost liberi să „arunce” cantități disproporționat de mari de carbon în atmosferă cu costuri mici sau deloc, creând o povară suportată acum de restul populației. Pentru a ecologiza economia Regatului Unit și a aduce schimbarea de care generațiile actuale și viitoare au nevoie disperată, acest lucru trebuie să se schimbe.”
Este o idee grozavă, la fel ca și crearea unui fond climatic. Dar de ce doar 1%? Ceilalți nouă la sută din primii 10% emit 23 de tone, de ce să nu-i taxăm și pe ei? De ce să nu taxăm pe toți cei peste medie? Potrivit Investopedia, taxele Pigouviene sunt concepute pentru a descuraja externalitățile negative, „un produs secundar produs de un individ, afacere sau industrie care are un impact negativ asupra societății, dar pentru care entitatea care a creat acest produs secundar nu plătește. În schimb, societatea plătește prețul.”
Toată lumea ar trebui descurajată să ardă combustibili fosili, să emită carbon și să creeze externalități negative. Am menționat anterior că cei mai bogați 10% emit până la 43% din carbon și că cei mai bogați 10% consumă de 20 de ori mai multă energie decât cei mai săraci 10%. Taxarea doar a primilor 1% nu are sens când toți avem nevoie de puțină descurajare.
