Net-zero este sub presiune

După ce am scris „Matematica neclară a net-zero este atacată,” au existat numeroase discuții în comentarii, pe Linkedin și Twitter, așa că m-am gândit să continui dialogul cu câteva puncte suplimentare. Acesta este un memento că problema noastră cu net-zero se află în a doua jumătate a definiției, partea de „echilibrare”.

1. Singurul scop al net-zero este de a permite continuarea arderii combustibililor fosili. Dacă locuiți undeva precum Quebec, cu încălzire electrică alimentată de hidroenergie cu zero emisii de carbon, nu aveți nimic de compensat; din perspectiva emisiilor operaționale, sunteți deja la zero emisii de carbon. Dacă conduceți o mașină electrică sau o bicicletă electrică în Quebec, nu aveți nimic de „net”.
2. Știm cum să aducem clădirile și transportul nostru aproape de zero emisii operaționale. Construiți altele noi la standardul Passivhaus, unde necesită aproape zero energie pentru a funcționa; izolați și echipați cu pompe de căldură clădirile existente; și reduceți suficient cererea încât acestea să compenseze diferența cu electricitate cu zero emisii de carbon. Făcând acest lucru, net-zero devine lipsit de sens.
3. Știm cum să decarbonizăm aprovizionarea cu energie electrică. Inside Climate News raportează despre o lucrare care concluzionează că energia 100% regenerabilă este realizabilă, chiar și luând în considerare intermitența și variabilitatea. Ei îl citează pe Amory Lovins: „A devenit din ce în ce mai evident în ultimele decenii că electricitatea complet regenerabilă poate funcționa bine aproape oriunde”, a spus Lovins. „Negarea este din ce în ce mai limitată la cei ne-informați.” Rezumatul lucrării notează că va trebui să ne folosim energia mai atent: „Un nivel de producție mai scăzut poate fi stabilit de cantitatea de energie disponibilă din surse regenerabile, iar societatea ar putea fi nevoită astfel să fie reconfigurată cu economisirea energiei în prim-plan.” Poate că nu va fi ieftin, iar cei care se opun liniilor electrice (NIMBYs) se vor plânge: „Costurile și provocările tehnice sunt ridicate atunci când se trece de la un sistem majoritar regenerabil la un sistem complet regenerabil. Provocările se referă, printre altele, la construirea multor linii electrice între state și la gestionarea naturii variabile a energiei eoliene și solare.” Dar este un obiectiv.
4. Bazându-ne pe net-zero, le permite oamenilor să evite să facă lucrurile grele. Nimeni nu vrea să se schimbe, iar net-zero oferă o cale convenabilă de ieșire. Potrivit unei biografii recente, Buckminster Fuller obișnuia să spună că „schimbarea naturii umane este grea, iar atunci când încerci, de cele mai multe ori eșuezi, și este descurajant. Schimbarea uneltelor și tehnologiei este relativ ușoară.” Așadar, să plantăm un trilion de hectare de copaci și să construim mașini mari care să absoarbă CO2 din aer, în loc să încercăm să reducem cererea.
5. Nu avem timp. Luați un zbor acum, iar CO2 intră în aer acum și se contorizează împotriva plafonului de carbon sub care trebuie să rămânem pentru a evita o încălzire globală de 1,5 sau 2 grade Celsius. Plantați un copac ca metodă de compensare, și îi ia 60 de ani să absoarbă echivalentul în CO2. Dr. Rod Carr de la HLEG (Grupul de Experți la Nivel Înalt al Națiunilor Unite privind Angajamentele pentru Emisii Net-Zero ale Entităților Non-Statale) a notat recent că compensările pur și simplu nu pot face treaba și că „pe măsură ce impactul schimbărilor climatice se înrăutățește și atenuarea devine mai urgentă, accentul va reveni – foarte rapid – asupra emisiilor și se va îndepărta de compensări.”

Și totuși, chiar și net-zero este controversat în aceste vremuri de inundații, secetă și incendii, când mulți spun că trebuie să mergem mult mai departe. Consultantul Passivhaus Monte Paulsen a remarcat:

Analistul și consultantul în politici Michael Hoexter a apărat net-zero, dar nu în modul în care este utilizat astăzi.

Nick Aster de la South Pole a făcut o observație similară despre necesitatea echilibrului.

În ceea ce privește afirmația lui Hoexter că zero absolut este imposibil, poate că el nu înțelege greșit ceea ce înțeleg prin termen, care provine de la cercetătorii britanici de la UK Fires, unde reducem cererea cu tehnologiile actuale până la punctul în care poate fi satisfăcută cu electricitate fără carbon. Cât despre Nick Aster, care spune că nu există „emisii zero”, ne putem apropia destul de mult atât de emisiile inițiale, cât și de cele operaționale.

Raportul Grupului de Lucru III al Comisiei Interguvernamentale privind Schimbările Climatice (IPCC) ne-a spus ce să facem pentru a reduce emisiile absolute și cât ar costa.

În cele din urmă, nu ne putem baza pe compensări și trebuie să mergem direct spre reducerea emisiilor cât de mult și cât de repede putem, deoarece compensările pur și simplu nu sunt acolo. Așa cum a remarcat Dr. Carr, „Se pare că eliminarea permanentă, suplimentară, verificabilă, audibilă a carbonului din aer este estimată să fi reprezentat anul trecut 100.000 de tone echivalent dioxid de carbon. Dintr-un total de 55 de miliarde de tone de emisii.”

Voi continua să susțin poziția că ar trebui să uităm de „net”, că ceea ce vrem să vedem este un număr real reprezentând emisiile de gaze cu efect de seră după ce ne străduim să reducem cererea, să curățăm aprovizionarea cu electricitate și să electrificăm totul. Apoi, poate, putem discuta despre compensări legitime pentru ceea ce rămâne.