Conceptul de țintă net-zero ne-a creat probleme la PlanetaNoastra de ceva vreme. L-am discutat pentru prima dată în termeni de arhitectură și construcții, unde, conform definiției Institutului Internațional pentru un Viitor Viabil, „O sută la sută din nevoile energetice ale proiectului sunt asigurate pe bază netă anuală din energie regenerabilă la fața locului.” Dar în postarea noastră, „Rețeaua nu este o bancă,” am citat-o pe arhitecta Passivhaus Bronwyn Barry, care a scris: „Realitatea este că rețeaua nu are capacitatea de a stoca tot surplusul de energie generat vara, așa că clădirile care folosesc această ‘matematică neclară’ necesită în continuare ca rețeaua să le furnizeze deficitul de iarnă.”
Sami Grover, colaborator PlanetaNoastra, a întrebat, de asemenea: Ținta net-zero este o fantezie? El a discutat despre angajamentele țărilor, orașelor și companiilor, notând că „însăși ideea de țintă net-zero a devenit o scuză problematică pentru inacțiune.” Problema apare în a doua jumătate a definiției noastre:
Ce înseamnă ținta net-zero?
Zero emisii nete este un scenariu în care emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de om sunt reduse cât mai mult posibil, iar cele care rămân sunt compensate prin eliminarea gazelor cu efect de seră din atmosferă.
Cum sunt eliminate aceste emisii de gaze cu efect de seră? O face cineva la scară largă? Sau este doar o distragere periculoasă? Unii jucători importanți pun acum sub semnul întrebării conceptul.
Cel mai interesant este un site nou și important, Climate Uncensored, lansat recent de Dan Calverley și Kevin Anderson, ambii foști membri ai Tyndall Centre for Climate Change Research. Într-o postare recentă, aceștia notează că conceptul de zero emisii nete a început cu clădirile și, aparent, a fost deturnat.
Ai niște emisii de dioxid de carbon (CO2) de care trebuie să scapi? Plantează niște copaci sau să construiești o mașină mare care să le absoarbă din aer. Ambele par o exagerare, având în vedere cantitatea de CO2 pe care o emitem, dar ei notează: „Ceea ce erau considerate odinioară politici marginale din cauza riscurilor și a naturii lor extrem de speculative, sunt acum o parte esențială a scenariului de atenuare și a peisajului politic, în ciuda lipsei continue de dovezi că pot fi extinse în timp.”
Am considerat că menționarea Passivhaus a fost interesantă, deoarece consultantul Passivhaus Monte Paulsen a declarat anterior pentru PlanetaNoastra că totul a fost un joc al numerelor și o înscenare de la bun început, iar el știe cifre. „Verificați diversele comentarii despre țintele interguvernamentale de emisii ‘net-zero'”, a spus Paulsen. „Ele presupun tehnologie de remediere a gazelor cu efect de seră care nu există. Ținta este o prostie și COP știe asta, dar se pare că a fost singura modalitate de a face numerele să funcționeze și de a obține un acord. Nu poți face o gaură mai mare în zero emisii nete (la scară națională) decât atât.”
Într-un articol din MIT Technology Review—intitulat „Trebuie să regândim fundamental planurile ‘net-zero’” și cu un subtitlu care spunea: „Planurile climatice ale companiilor sunt prea des un amestec de matematică neclară, ipoteze eronate și wishful thinking”—jurnalistul James Temple se plânge că multe companii plănuiesc să ajungă la zero emisii nete prin cumpărarea de compensări. „Cu alte cuvinte, pot continua să emită gaze care încălzesc planeta, atâta timp cât plătesc pe altcineva, undeva altundeva, pentru a compensa acest lucru”, a scris Temple. „Și acolo apar multe dintre probleme.”
El sugerează că, în schimb, acestea trebuie să reducă drastic emisiile directe (planul nostru de eficiență radicală), să evite compensările, și, deși sprijină cercetarea și investițiile în tehnologiile de eliminare a carbonului, a notat:
Aproape toată lumea se bazează pe compensări, chiar și gazda americană de late-night John Oliver. Există câteva excepții; Nick Aster a fost primul chief technology officer al PlanetaNoastra și a construit primul site PlanetaNoastra; el este acum director de marketing pentru furnizorul global de soluții de sustenabilitate South Pole. El a publicat o apărare a compensărilor și o critică la adresa lui Oliver:
Oricât de puțin aș dori să fiu în dezacord cu fostul nostru CTO, așa cum am notat în „Zero emisii nete este o distragere periculoasă,” este prea târziu pentru asta. „Este ridicol să spunem că vom planta copaci când părți din America de Nord sunt acoperite de un văl de fum de la păduri în flăcări care au fost numărate ca și compensări. Este ridicol să spunem că avem tehnologia necesară pentru a scoate dioxidul de carbon din aer când am văzut cât de bine funcționează captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS).”
Singura soluție reală este reducerea radicală a cererii de combustibili fosili și țintirea către zero absolut de emisii de dioxid de carbon, sau, așa cum am sugerat și noi, zero carbon fără o țintă netă. Știm cum să facem asta; este doar atât de incomod.
Dar, așa cum a scris Emily Partridge în Architype: „Suntem într-o urgență climatică. Trebuie să fim complet clari, onești și sinceri, să folosim cunoștințele și tehnologia pe care le avem deja și să renunțăm la greenwash.”
Plasa este plină de găuri și este timpul să fim realiști în privința asta.
