Poate că este „trădare” din partea mea să spun asta, dar ar trebui să oprim această competiție stupidă pentru a fi cel mai înalt.
Dacă căutați pe PlanetaNoastra veți găsi opt postări cu cuvintele „cel mai înalt turn de lemn”. Iată cea mai recentă – o clădire de 18 etaje în Brumunddal, un orășel din Norvegia.
© Moeleven Limtre via Archdaily
Când priviți o fotografie sau o hartă Google a Brumundal, primul lucru pe care v-ați putea întreba este: de ce are nevoie cineva de o clădire de 18 etaje aici, mai ales una care împinge limitele tehnice ca aceasta?
Al doilea lucru pe care v-ați putea întreba este: ce s-a întâmplat cu Brock Commons de 18 etaje, nu este acesta cel mai înalt turn de lemn din lume? Ei bine, nu, deoarece, evident, regulile, stabilite de Consiliul pentru Clădiri Înalte și Habitat Urban (CTBUH) care gestionează listele celor mai înalte clădiri din lume, s-au schimbat și acum clasifică clădiri precum Brock Commons drept „hibride lemn-beton”, deoarece are un nucleu de beton pentru lifturi și ieșiri de incendiu în loc să fie 100% din lemn. Nu este suficient de pur.
Mă întreb dacă nu cumva am ajuns în punctul în care această competiție pentru a fi cel mai înalt turn de lemn devine pur și simplu ridicolă, mai ales când scandinavii sunt brilianți în proiectarea clădirilor de înălțime medie care au mult mai mult sens în lemn.
După ce m-am întâlnit cu Anthony Thistleton și discutând proiectul său Dalston Lanes, am scris:
Scriind în Dezeen, Clare Farrow spune cam același lucru.
Când vizionați videoclipurile artistice despre Mjøstårnet, se vorbește mult despre găsirea de noi soluții la probleme vechi, dar nu ni se spune niciodată care sunt problemele. Când citiți postarea de pe ArchDaily, se vorbește mult despre inginerie.
Adevărul este că acești tipi se luptă cu natura pentru a menține clădirea dreaptă și în pământ.
© Waugh Thistleton
Waugh Thistleton a avut aceeași problemă în Londra cu Dalston Lanes, menționând că o problemă cu o clădire atât de ușoară nu este să o ții ridicată, ci să o ții jos. Sarcinile de vânt devin mai importante. Așa că au proiectat clădirea să fie joasă și asemănătoare unui castel, construită în jurul curților interioare, extinsă în lățime în loc să fie înaltă. Forma clădirii a fost o reflecție a calităților materialului de construcție. Am descris-o drept „forma construită care definește marile orașe europene”.
© Moeleven Limtre via Archdaily
Louis Kahn l-a întrebat celebru pe o cărămidă ce ar vrea să fie și, aparent, aceasta a răspuns „Îmi place o boltă”. Waugh Thistleton se uită la proprietățile lemnului, iar acesta vrea să fie jos și lat. Rune Abrahamsen și Voll Arkitekter încearcă să-l facă înalt și subțire și trebuie să-l încarce cu beton și să-l ancoreze cu piloni. Doar pentru că vor să construiască cea mai înaltă clădire din lume, un titlu pe care s-ar putea să-l dețină doar câteva luni.
Poate ar trebui să regândim puțin această chestiune cu „cea mai înaltă clădire de lemn”. În schimb, cum ar fi să proiectăm în jurul oamenilor care locuiesc în ele și în jurul naturii materialului din care sunt construite, care de sute de ani a fost jos și lat, mai degrabă decât înalt și subțire.
