Ecocidul se referă la distrugerea/deteriorarea în masă a ecosistemelor sau la afectarea sănătății speciilor cauzată de activitatea umană. Termenul înseamnă, în esență, „uciderea mediului”, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor justiției de mediu. Cei care folosesc termenul cred că oamenii nu ar trebui să scape nepedepsiți pentru comiterea de crime care distrug natura. Exemple de astfel de crime includ traulul de fund în ape adânci, scurgerile de petrol, pescuitul excesiv, mineritul în ape adânci, defrișările și contaminarea solului și a apei.
Cu toate acestea, ecocidul nu este încă o crimă pedepsită la nivel internațional, așa cum este recunoscut de Națiunile Unite (ONU). Nu se află sub jurisdicția Curții Penale Internaționale (CPI), care a fost înființată prin Statutul de la Roma. Statutul de la Roma prevede că oamenii pot fi urmăriți penal doar pentru patru crime: genocid, crime împotriva umanității, crime de război și crime de agresiune. Avocați, politicieni și publicul lucrează activ pentru a modifica Statutul de la Roma pentru a include crima de ecocid.
Istoria „ecocidului”
Anii 1970
Termenul ecocid a fost inventat în 1970 la Conferința privind Războiul și Responsabilitatea Națională de la Washington DC. Arthur Galston, un biolog, a propus un nou acord pentru a interzice ecocidul, întrucât a observat daunele aduse mediului cauzate de Agent Orange, un erbicid folosit de armata SUA ca parte a programului său de război cu erbicide. În 1972, la Conferința de la Stockholm privind Mediul Uman, Prim-ministrul Suediei, Olof Palme, a declarat că activitățile desfășurate în Războiul din Vietnam au fost acte de ecocid. La acest eveniment, Palme, împreună cu un membru al Congresului Național Indian și un lider al Delegației Chineze, a sugerat ca ecocidul să fie transformat într-o crimă internațională.
În 1973, Profesorul Richard Falk a fost printre primii care au definit termenul ecocid și a propus, de asemenea, o Convenție Internațională privind Crima de Ecocid. Subcomisia ONU pentru Prevenirea Discriminării și Protecția Minorităților a propus adăugarea termenului ecocid la Convenția privind Genocidul în 1978.
Anii 1980
În 1985, adăugarea ecocidului la Convenția privind Genocidul a fost respinsă. Cu toate acestea, ideea ecocidului ca și crimă a continuat să fie discutată. Raportul Whitaker, un raport privind genocidul comandat de Subcomisia pentru Promovarea și Protecția Drepturilor Omului, a sugerat extinderea definiției genocidului pentru a include ecocidul. Exemple de ecocid în timpul războiului includ impactul exploziilor nucleare, al poluării și al defrișărilor. În 1987, s-a propus ca lista crimelor internaționale din cadrul Comisiei de Drept Internațional să includă ecocidul, datorită necesității protecției mediului la acea vreme.
Anii 1990
În 1990, Vietnamul a fost prima țară care a codificat ecocidul în legile sale interne. Articolul 278 din Codul Penal prevede: „Cei care comit acte de genocid sau acte de ecocid sau distrug mediul natural, vor fi condamnați la o pedeapsă cuprinsă între zece și douăzeci de ani de închisoare, închisoare pe viață sau pedeapsă capitală.” În 1991, „deteriorarea deliberată a mediului” (Articolul 26) a fost inclusă de către Comisia de Drept Internațional (ILC) ca una dintre cele douăsprezece crime incluse în Proiectul de Cod al Crimelor împotriva Păcii și Securității Umanității. Cu toate acestea, în 1996, ILC a eliminat crimele de mediu din Proiectul de Cod și l-a redus la doar cele patru crime incluse în Statutul de la Roma.
Tot în 1996, Mark Gray, un avocat americano-canadian, și-a publicat propunerea de a include ecocidul ca o crimă internațională, bazată pe dreptul internațional existent privind mediul și drepturile omului. În 1998, Proiectul de Cod a fost folosit pentru a crea Statutul de la Roma, un document al CPI care poate fi folosit atunci când un stat nu are propriile urmăriri penale pentru crime internaționale. Decizia finală a fost de a include daunele de mediu doar în contextul crimelor de război, în loc de o prevedere separată.
Anii 2010
În 2010, Polly Higgins, o avocată britanică, a depus o propunere la Națiunile Unite pentru a modifica Statutul de la Roma pentru a include ecocidul ca o crimă recunoscută la nivel internațional. În iunie 2012, la Congresul Mondial privind Justiția, Guvernanța și Legea pentru Sustenabilitatea Mediului, noțiunea de a face din ecocid o crimă a fost prezentată judecătorilor și legiuitorilor din întreaga lume.
În octombrie 2012, la Conferința Internațională privind Crima de Mediu: Amenințări Actuale și Emergente, experții au declarat că crimei de mediu, ca nouă formă de crimă internațională, ar trebui să i se acorde o atenție sporită. Pentru a realiza acest lucru, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Institutul Interregional al Națiunilor Unite pentru Cercetarea Crimei și Justiției (UNICRI) au condus un studiu care a vizat definirea crimei de mediu și transformarea ecocidului într-o crimă recunoscută la nivel internațional. În 2013, CPI a publicat un document de politică ce a luat în considerare daunele de mediu la evaluarea extinderii crimelor Statutului de la Roma.
În 2017, Polly Huggins și JoJo Mehta au co-fondat Stop Ecocide International, o campanie care promovează și facilitează acțiunile pentru a face din ecocid o crimă la CPI. În noiembrie 2019, Papa Francisc a îndemnat la recunoașterea internațională a ecocidului ca una dintre crimele împotriva păcii. A descris ecocidul ca „orice acțiune capabilă să producă un dezastru ecologic”. În decembrie 2019, la Adunarea Statelor Părți la Statutul de la Roma, statele Vanuatu și Maldive au solicitat, de asemenea, adăugarea ecocidului la Statutul de la Roma.
Anii 2020
În 2020, la Adunarea Statelor Părți, Belgia a cerut luarea în considerare a adăugării ecocidului la Statutul de la Roma. În noiembrie 2020, Philippe Sands, profesor de drept, și Florence Mumba, judecător, au elaborat un proiect de lege care ar incrimina ecocidul.
Legi, propuneri și organizații actuale
În prezent, activiștii de mediu, cum ar fi Greta Thunberg, joacă un rol major în transformarea ecocidului într-o crimă recunoscută la nivel internațional. De exemplu, Thunberg a emis o scrisoare deschisă către liderii Uniunii Europene, îndemnându-i să trateze schimbările climatice ca pe o criză și să sprijine stabilirea ecocidului ca o crimă internațională. Această scrisoare a primit un sprijin masiv din partea publicului, inclusiv celebrități precum Leonardo DiCaprio și oameni de știință specializați în climă, cum ar fi Hans Joachim Schnellnhuber. Scrisoarea a primit, de asemenea, peste 3.000 de semnături din 50 de țări.
În plus, Stop Ecocide International este organizația cea mai implicată în demersul de a face din ecocid o crimă internațională. Mii de persoane fizice, organizații, grupuri, organizații neguvernamentale și întreprinderi au susținut campania. Lideri mondiali precum Papa Francisc și Președintele Franței, Emmanuel Macron, sprijină, de asemenea, campania. Papa Francisc a propus ca ecocidul să fie transformat într-un „păcat împotriva ecologiei” și să fie adăugat la învățăturile Bisericii Catolice.
În mai 2021, Uniunea Europeană a adoptat două rapoarte care vor contribui la avansarea transformării ecocidului într-o crimă. De asemenea, Journal of Genocide Research a publicat un număr special care subliniază conexiunea dintre ecocid și genocid. Cu sprijin din partea oamenilor din întreaga lume, probabilitatea ca ecocidul să fie recunoscut ca o crimă internațională și să fie adăugat la Statutul de la Roma este la cel mai înalt nivel istoric.
