Este greu să nu iubești hainele. Dincolo de scopul lor practic, ele reflectă personalitatea și prioritățile unei persoane. Hainele stârnesc conversații și păstrează amintiri. Te fac să te simți bine și îți sporesc încrederea în sine – și sunt o modalitate ușoară de a injecta un strop de noutate în viața cuiva. O achiziție rapidă din când în când adaugă varietate unei garderobe și îi oferă unei persoane ceva ce așteaptă cu nerăbdare să poarte.
Problema, însă, este că mulți dintre noi facem prea mult din asta. Industria modei este unul dintre cei mai mari emitenți globali de gaze cu efect de seră, chiar și conform celor mai conservatoare estimări. În Europa, este al patrulea cel mai mare contribuitor la aceste emisii, după locuințe, transport și alimente. Industria modei este pe cale să-și dubleze emisiile până în 2030, iar dacă nu sunt luate măsuri de decarbonizare, va emite 2,7 miliarde de tone de CO2e până în același an. Continuând în acest ritm, ar putea consuma peste un sfert din bugetul global de carbon până în 2050.
Un nou raport al Hot or Cool Institute, intitulat „Unfit, Unfair, Unfashionable: Resizing Fashion for a Fair Consumption Space,” analizează situația modei în țările G20. Recunoscând că „emisiile globale trebuie reduse cu 45-55% până în 2030 dacă vrem să avem o șansă de 50% să rămânem sub o încălzire de 1,5 grade Celsius,” autorii săi prezintă o „țintă de amprentă bazată pe echitate” pentru consumul de modă pe cap de locuitor pentru 2030.
Raportul se străduiește să umple un gol de cunoaștere care există în scenariile climatice actuale legate de modă. Majoritatea cercetărilor se concentrează pe soluții bazate pe tehnologie pentru a atenua problema, ignorând sau subestimând rolul schimbărilor de stil de viață. Dar acest raport arată că schimbările personale fac o diferență și că multe practici comune „eco-friendly”, cum ar fi donarea hainelor second-hand țărilor în curs de dezvoltare, pot avea un efect net-negativ.
Necesitatea de a consuma mai puțin
Consumul de modă este profund inegal între și în interiorul țărilor. Cele mai bogate 20% dintre britanici emit cu 83% peste ținta de 1,5 grade Celsius, în timp ce 74% dintre indonezieni trăiesc sub nivelurile de consum suficiente pentru modă. Oamenii din cele mai bogate țări G20 (Australia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Marea Britanie, SUA) trebuie să-și reducă amprentele legate de modă cu o medie de 60% până în 2030 pentru a rămâne pe drumul cel bun către ținta de 1,5 grade Celsius. Țările cu venituri medii-superioare (Argentina, Brazilia, China, Mexic, Rusia, Africa de Sud, Turcia) trebuie să le reducă cu peste 40%.
Aceste reduceri necesare ar aduce consumul la ceea ce raportul numește un spațiu de consum echitabil, definit ca „un spațiu în care nivelurile de consum rămân sub nivelurile nesustenabile din punct de vedere ecologic, dar peste nivelurile de suficiență care permit indivizilor să-și satisfacă nevoile de bază.” Indivizii cu amprente mai mari sunt obligați să facă reduceri mai mari decât cei care trăiesc deja cu mai puțin.
Unde au loc emisiile
Graficele care indică unde au loc emisiile de-a lungul ciclului de viață al unui articol vestimentar sunt fascinante. Un procent semnificativ de 84% din emisiile de gaze cu efect de seră incorporate în consumul de modă „au loc în producția inițială, de la cultivarea fibrelor până la croirea și finisarea articolului vestimentar.” Pe măsură ce nivelurile de consum scad și timpii de utilizare cresc (ceea ce se întâmplă în țările cu venituri mai mici), amprenta de carbon a producției inițiale scade, în timp ce impactul fazelor de utilizare și eliminare crește.
Ceea ce înseamnă aceasta, însă, este că donarea și exportarea hainelor second-hand pe piețele în curs de dezvoltare este o strategie de combatere a schimbărilor climatice mai puțin eficientă decât mulți ar dori să creadă – pur și simplu pentru că faza de eliminare reprezintă o parte atât de mică din impactul total al unui articol. Din raport: „În medie, aproximativ 10% din emisiile care au loc în faza de eliminare a articolelor vestimentare sunt legate de donațiile și exporturile second-hand. Aproximativ 30% din hainele uzate exportate sunt direct incinerate sau depozitate la groapa de gunoi la destinație.”
Care este soluția?
Aici strălucește cu adevărat raportul, prin accentul său pe soluții practice. Se pare că reducerea achizițiilor de haine noi este cea mai eficientă modalitate de a reduce amprenta de carbon a modei, ducând la reduceri de peste patru ori mai mari decât următoarea cea mai bună soluție, care este creșterea timpului de utilizare a articolelor vestimentare, și de peste 3 ori mai mare decât ceea ce este considerat realizabil prin decarbonizarea accelerată a industriei modei.
Alte acțiuni valoroase includ repararea și peticirea articolelor, spălarea mai rară și la temperaturi mai scăzute, și cumpărarea second-hand. Dar dacă niciuna dintre acestea nu este implementată, „achizițiile de articole vestimentare noi ar trebui limitate la o medie de 5 articole pe an pentru a atinge niveluri de consum în conformitate cu ținta de 1,5 grade Celsius.”
Dacă vă repugnă gândul cotelor de modă, Lewis Akenji, directorul Hot or Cool Institute, a subliniat într-o prezentare pentru lansarea raportului că un anumit grad de raționalizare este inevitabil. „Așa fac guvernele”, a spus el. Ele pot raționaliza utilizarea resurselor, poluarea, nivelul volumului și frecvenței pe piață și în ciclul modei. Acest lucru se face prin taxe sau prin modificarea practicilor legate de returnări. „Există un spectru larg de posibilități [și] este o parte inevitabilă a discuției.”
Poate că este reconfortant să ne gândim la cotele de modă în termenii unei „garderobe suficiente”, un alt concept prezentat în raport. Acesta se referă la a-ți da seama de ce ai nevoie pentru a te îmbrăca bine (spoiler alert: este mai puțin decât crezi!) și a nu depăși acele limite.
Dimensiunile garderobelor au explodat în ultimul secol. „În anii 1950, un ghid pentru o îmbrăcăminte bună pentru o femeie adultă care locuiește într-un oraș se referea la 42 de piese vestimentare (excluzând accesoriile și lenjeria intimă) ca fiind suficiente pentru a acoperi nevoile unui an întreg pentru diferite tipuri de articole vestimentare.” Un studiu din 2019 a constatat că „dimensiunea garderobei în Olanda variază de la 70 de piese până la 429 de piese (excluzând lenjeria intimă) și a propus un total de 80 de piese ca fiind cantitatea suficientă pentru a satisface nevoile de purtare.”
În timpul lansării raportului, invitatul panelișt Dilys Williams, directorul Centrului pentru Modă Durabilă din Londra și Profesor de Design de Modă pentru Durabilitate, a reformulat întrebarea despre garderoba suficientă în felul următor: „Cum devenim mai selectivi în privința lucrurilor pe care alegem să ne reprezentăm?”
Ea a spus că o garderobă suficientă nu este limitativă, ci mai degrabă selectivă. „Este vorba despre bucurie și încântare și raritate, ceea ce este premisa luxului.” Într-adevăr, dacă cumpărăm doar cinci articole pe an, ne putem probabil permite să petrecem mai mult timp planificând, alegând și având grijă de acele piese – aproape ca o piesă de artă purtabilă.
Cu toate acestea, raportul cere ca consumul de modă să fie reformulat ca un serviciu funcțional, mai degrabă decât o experiență emoțională, pentru a evita supraconsumul. „Aspectele emoționale intrinseci experienței modei, schimbării articolelor vestimentare și experimentării exprimării de sine ar putea fi îndeplinite prin alte practici, cum ar fi furnizarea de abilități pentru modificarea sau repararea propriilor haine, utilizarea materialelor reciclate și schimbarea atitudinii față de estetica modei (adică, noul nu este întotdeauna cea mai bună alegere).”
Între timp, promovarea comportamentelor de modă nesustenabile ar trebui descurajată în media și cultura populară, conform ghidurilor atașate finanțărilor guvernamentale și licențierii filmelor. Măsuri precum interzicerea returnărilor gratuite și a livrărilor a doua zi ar putea reduce achizițiile impulsive, în timp ce implementarea centrelor de reparații și a modelelor de afaceri circulare ar face consumul durabil mai accesibil.
Mesajul general al raportului este unul de speranță. Ești frapat, desigur, de gravitatea situației, dar te simți și împuternicit de numeroasele soluții practice care însoțesc statisticile uluitoare și graficele fascinante. Hot or Cool Institute a făcut o treabă temeinică și a reușit să prezinte informațiile într-un format foarte ușor de citit și antrenant.
Puteți citi raportul complet aici.
