În statul mexican Quintana Roo, pe coasta de sud-est a peninsulei Yucatan, la aproximativ 91 de metri printr-o junglă și chiar lângă un drum care merge spre nord către plajele din Cancun, pândește unul dintre cele mai stranii și mai frumoase locuri de scufundare din lume.
Aceasta nu este ca și cum ați face scuba diving la o epavă din Caraibe sau ați explora Marea Barieră de Corali. Serios, acelea sunt destul de banale.
Aceasta este straniu – straniu ca o scufundare în mijlocul unei jungle. Ca și cum ai face simultan o scufundare într-un râu de apă dulce și unul de apă sărată. Straniu ca o scufundare adâncă, adâncă printr-un „râu” subacvatic.
Locul se numește Cenote Angelita, iar frumusețea sa aspră, stranie, pur și simplu uimește oamenii.
„Este cea mai suprarealistă experiență pe care am avut-o vreodată”, spune una dintre recenzii pe forumurile ScubaBoard.
„Colegii mei de scufundare păreau extratereștri spațiali când au ieșit din nor”, a spus un alt recenzent, baracuda2.
Un râu subacvatic? Un nor?
Locul acesta este diferit.
Cenote (say-NO-tay) este un cuvânt mayaș pentru o groapă adâncă formată atunci când solul – de obicei calcar – se prăbușește, expunând apa de sub suprafață. Cenotele mexicane s-au format acum mii de ani și au fost, timp de secole, sursa principală de apă potabilă în Yucatan. Unele au jucat un rol în ceremoniile religioase mayașe.
Aceste tipuri de goluri se găsesc în toată lumea, iar oamenii se scufundă în ele peste tot. Dar cenotele din Mexic sunt deosebit de populare într-o zonă a lumii renumită pentru scufundările sale offshore.
Angelita – care se traduce prin „îngeraș” – este specială printre cenotele mexicane. Apa dulce de la sol cade în groapă și stă deasupra apei sărate subterane. Acolo unde cele două niveluri se întâlnesc, un strat de sulfat se învârte între apa sărată și cea dulce. Văzut de sus, din apă, arată straniu ca un râu, sau norul menționat de baracuda2.
Uitați-vă la videoclipuri. Copaci antici ies la suprafață prin râul noros. Degajă ceea ce pare a fi o ceață. Este înfricoșător, într-un mod hotărât de frumos.
Deasupra râului noros, apa – ca în majoritatea cenotelor – este limpede ca cristalul, oferind o vizibilitate uimitoare. Dar odată ce scafandrii trec prin nor – undeva între aproximativ 18 și 30 de metri, ceea ce reprezintă o scufundare adâncă – apa devine sărată și vizibilitatea scade brusc. Sunt necesare lumini subacvatice pentru a naviga restul scufundării. Angelita are o adâncime de aproximativ 61 de metri.
Revenirea la suprafață este deosebit de memorabilă. Scafandrii urcă din întuneric în partea cea mai adâncă a Angelita, prin nor spre lumina soarelui, având încă mulți metri de apă limpede și cenotă de străbătut înainte de a ajunge la aer.
„[Pe măsură ce] ieșiți, apa este atât de limpede încât simți că ești deasupra apei și aproape simți nevoia să-ți dai masca jos”, a scris un recenzent. „Înotați puțin jumătate în nor și jumătate afară, iar experiența este pur și simplu magică.”
